Păsări din România (XLVIII)

Încerc de multă vreme să surprind fotografic specii de păsări noi pentru a putea să vi le aduc în atenție. De data aceasta am zis că este momentul să vă prezint alte două specii de păsări noi fotografiate de mine. Este vorba despre fazan (Phasianus colchicus) și potârniche (Perdix perdix).

Potârniche (Perdix perdix)

Este o specie de pasăre de talie medie, cu corpul compact și rotunjit. Capul este mic și rotunjit, cu fața și gâtul maro-portocalii. Pe flancuri are benzi maro-castanii, vermicule fine gri-cenușii pe piept și o pată brună în formă de potcoavă pe abdomen. Prezintă dimorfism sexual redus; masculul are un colorit general mai contrastant, iar femela are pata de pe abdomen mai mică și mai puțin evidentă. La juvenili penajul este maro-gălbui și gri-maroniu, fără portocaliu pe gât, piept gri și pată pe abdomen. Lungimea corpului este de 28-32 cm şi are o greutate medie de 310-600 g. Anvergura este de 45-48 cm.

ETIMOLOGIA DENUMIRII ȘTIINȚIFICE – Atât numele genului cât și al speciei (Perdix) provin din numele grecesc și latin al potârnichii.

Distribuție – La noi specia cuibărește pe aproape întreg teritoriul, unde găsește zone deschise. Lipsește doar în zonele muntoase înalte și în zonele cu acoperire mare de habitate forestiere.

Fenologie – Specia cuibărește în România, fiind sedentară.

Habitate – Potârnichea cuibărește în zonele deschise sau semideschise întinse, preferând zonele plate (câmpie, depresiuni intramontane). Cuibărește în zone cu terenuri agricole ce au fâșii de vegetație lemnoasă (tufe) sau alte zone de refugiu, preferabil în sau lângă terenurile cultivate, precum și în pajiști deschise sau cu tufăriș.

Hrană – Specia consumă preponderent hrană de origine vegetală, în special cereale, diverse semințe și frunze. Ocazional consumă și nevertebrate: coleoptere și afide. În primele două săptâmâni de viață, puii se hrănesc cu nevertebrate: afide, larve de muște, gândaci etc.

POPULAȚIE – În România, populația este estimată la 40.000 – 100.000 de perechi, tendința populațională fiind incertă (datele puține nu permit concluzii statistice clare).

REPRODUCERE – Perioada de reproducere diferă în funcție de zona de distribuție. Ponta este formată din 15 -17 ouă, incubația este realizată de către femelă timp de 23 – 25 de zile. Puii sunt nidifugi (părăsesc cuibui imediat după eclozare) și își urmează mama, care are grijă de ei, până devin independenți. Cuibul este construit la baza unor tufe, sau a unei fâșii de vegetație deasă și constă dintr-o adâncitură în sol de 10-20 cm, căptușită cu materiale vegetale.

AMENINȚĂRI ȘI MĂSURI DE CONSERVARE – Principala amenințare este reprezentată de pierderea și degradarea habitatului cauzată de intensificarea agriculturii. Distrugerea mozaicului tradițional specific prin unirea parcelelor și eliminarea benzilor naturale de vegetație și a tufărișurilor reprezintă cauza majoră a degradării habitatelor. De asemenea, folosirea pe scară largă a pesticidelor în agricultură duce la diminuarea resurselor de hrană în special în perioada de reproducere a speciei. Alte amenințări sunt reprezentate de: arderea vegetației din pajiștile utilizate de specie ca habitat de cuibărit, eliminarea benzilor de arbuști dintre parcelele cu agricultură intensivă, braconajul și vânătoarea.

Fazan (Phasianus colchicus)

Este o specie de pasăre de talie mare, care prezintă dimorfism sexual accentuat, iar penajul subspeciilor variază considerabil. Masculul are coda lungă și striată și o culoare generală a penajului maronie, cu striații negre pe piept și abdomen, striații negre-albicioase pe spate, guler și ceafă de culoare verzui-metalizat, uneori cu guler alb și lateralele capului de culoare roșie. Femelele și juvenilii au penajul relativ uniform, maroniu și puternic striat. Lungimea corpului este la mascul de 70 – 90 cm (din care coada 35 – 45 cm), la femelă 55 – 70 cm (din care coada 20 – 25 cm), anvergura este de 70 – 90 cm, iar greutatea este de 545 – 1453 g.

ETIMOLOGIA DENUMIRII ȘTIINȚIFICE – Numele genului Phasianus provine din denumirea în latină a fazanului. Numele speciei provine din denumirea grecească a zonei din vestul Georgiei – Kolkhis, printre primele locuri unde fazanii au fost descoperiți.

Distribuție  – În România este o specie introdusă și este prezentă pe tot teritoriul țării, în zonele de joasă și medie altitudine. Specia este sedentară în tot arealul de distribuție.

Fenologie  – Specia cuibărește în România, fiind sedentară. Specia este introdusă în România pentru vânătoare.

Habitat  – Specia este prezentă în peisajele agricole, în zonele cu teren arabil, pajiști și pășuni, miriști, margini de localități cu vegetație abundentă etc.

Hrană – În zonele native de distribuție, specia are o dietă bazată pe materie vegetală, cum sunt fructele, semințele, frunzele, mugurii dar și insecte și vertebrate mici. În regiunile unde specia este introdusă, aceasta este omnivoră și oportunistă, consumând de asemenea reptile, mamifere mici și puii altor păsări.

POPULAȚIE – În România, populația este estimată la 50.000 – 250.000 de perechi, tendința populațională fiind considerată în creștere.

REPRODUCERE – Perioada de reproducere diferă în funcție de zona de distribuție. Ponta este formată din 7 -14 ouă, incubată pentru 22 – 25 de zile. Cuibul este simplu, construit din materiale vegetale într-o adâncitură superficială, pe sol. Este o specie poligamă, un mascul reproducându-se cu mai multe femele.

AMENINȚĂRI ȘI MĂSURI DE CONSERVARE – În România nu se impun măsuri de conservare, fiind o specie introdusă. În zonele de distribuție unde specia este nativă, multe populații sunt amenințate din pricina vânătorii excesive, a pierderii habitatului și a eliminării prin introducerea altor subspecii în mod repetat și în numere mari.

Sursa de informare:
https://pasaridinromania.sor.ro/specii/270/potarniche-perdix-perdix
https://pasaridinromania.sor.ro/specii/272/fazan-phasianus-colchicus