De vorbă cu campionii mondiali ”Velocity”, eroii Brăilei – povestea unei victorii incredibile

Pe 5 mai, aeroportul se pregătește să devină, pentru câteva zeci de minute, locul în care emoția va înlocui oboseala. Este așteptată aterizarea avionului care îi aduce acasă pe elevii echipei de robotică Velocity, de la Colegiul Național ”Gheorghe Munteanu Murgoci” din Brăila, proaspăt întorși din Statele Unite, unde au devenit campioni mondiali.

Camerele de filmat sunt deja pregătite, iar întrebările și aplauzele îi așteaptă la sosire. Nu vin dintr-o simplă competiție. Vin dintr-o finală mondială în care România s-a întâlnit… cu ea însăși.

La mii de kilometri distanță, la Houston, în cadrul Campionatului Mondial FIRST Tech Challenge 2026, scena finală a fost una greu de imaginat: Velocity Brăila contra Heart of Robots Buzău. Mai mult decât atât, locurile 3 și 4 au fost ocupate tot de echipe românești — Quantum Robotics din București și AICitizens din Focșani.

Un podium integral românesc, într-o competiție cu sute de echipe din zeci de țări, unde patru echipe românești au dominat planeta.
Dar dincolo de cifre și clasamente, povestea adevărată se citește în detalii: în meciurile tensionate, în momentele de blocaj tehnic, în deciziile luate în fracțiuni de secundă și, mai ales, în oamenii din spatele roboților.

Finala: două meciuri, o istorie

Tema ediției – ”DECODE” – a pus echipele în fața unei provocări complexe: roboți capabili să colecteze și să plaseze elemente în zone precise, respectând tipare și strategii în timp real. A fost un joc al preciziei, al programării fine și al coordonării perfecte între autonomie și control uman.

Finala s-a jucat după sistemul ”cel mai bun din trei”, iar fiecare rundă a fost un test de nervi. Diferențele au fost minime, iar presiunea – uriașă. În cele din urmă, alianța din care a făcut parte Velocity a reușit să încline balanța și să aducă titlul mondial la Brăila.

„Am câștigat pentru că nu ne-am pierdut concentrarea”

Filip Neațu, liderul echipei, recunoaște că drumul spre trofeu nu a fost deloc liniar:
”nu ne-am așteptat la un asemenea rezultat. Am intrat în competiție știind că ne vom confrunta cu cele mai bune echipe din lume. Cu fiecare meci câștigat simțeam că ne apropiem, dar am încercat să nu ne lăsăm purtați de val. Cheia a fost să rămânem concentrați pe următorul meci, nu pe cel deja câștigat”.

El vorbește deschis și despre momentul critic din calificări: ”amavut probleme tehnice serioase și am pierdut două meciuri. La un moment dat, părea că totul s-a încheiat. Dar exact atunci echipa a reacționat cel mai bine: am reparat, am recalibrat și am revenit. De acolo, parcursul nostru s-a schimbat complet”.

Mentorul Paul Pruș subliniază că succesul nu este întâmplător:”Rezultatul acesta vine după luni întregi de muncă. Vorbim despre zile petrecute în laborator chiar și în vacanțe sau weekenduri. Diferența a fost făcută de inspirația din timpul meciurilor, de deciziile rapide ale driverului și de o programare extrem de bine pusă la punct, atât pe partea de autonomie, cât și în teleoperare. Este meritul unei echipe de 25 de oameni care au funcționat ca un mecanism perfect”.

La rândul ei, mentorul Andreea Pruș descrie experiența într-o notă emoțională: ”A fost un amestec de emoții – de la tensiune la bucurie pură. Am dat tot ce am avut mai bun. Sunt mândră că am fost parte din acest moment”.

Emoția din culise: „nu realizezi pe moment ce trăiești”

Pentru Alecsandra-Flavia Pîrvu, liderul de marketing și jurnal, victoria a fost greu de conștientizat:”A fost un moment ireal. În timpul competiției trăiești totul atât de intens încât nu ai timp să procesezi. Abia după aceea îți dai seama ce ai realizat cu adevărat”. Aceeași idee apare și în mărturia Irinei Toma (marketing): ”Până în ultima clipă nu am crezut că putem câștiga. Și cred că niciodată nu m-am bucurat mai mult că m-am înșelat.”

Dennis Racoviță, liderul programării, aduce în discuție un detaliu esențial:”Am reușit să stabilim un record mondial pe partea de autonomie. Pentru noi, asta spune foarte mult despre nivelul la care am ajuns.”

Din perspectiva tehnică, fiecare detaliu a contat.Iulia Tudor, responsabilă de proiectarea 3D, descrie ritmul alert al competiției: „Fiecare meci era o cursă contra timpului. Reîncărcam baterii, reprintam piese, făceam ajustări. Fiecare mică intervenție ne aducea mai aproape de victorie”.

Pentru mentorul tehnic Dragoș Prodan, câștigul depășește trofeul:„Am trecut împreună prin momente dificile, prin tensiuni și oboseală. Dar am învățat să rămânem uniți. La final, am realizat că adevărata victorie este echipa pe care am construit-o.” Aceeași idee este susținută și de mentorul non-tehnic George-Cosmin Vasile: ”Esterezultatul unui proces lung de învățare și colaborare între oameni care împărtășesc aceeași pasiune.”

Dincolo de roboți: prietenii și identitate

Membrii echipei vorbesc nu doar despre performanță, ci și despre relațiile create: Maria-Alexandra Croitoru (marketing) : „Am legat prietenii reale și am învățat ce înseamnă să lupți pentru un obiectiv comun”. Andreea Gălbinaș (marketing):”Afost un carusel de emoții – de la eșec la bucurie absolută. Momentele din tribune, în playoffs, au fost de neuitat”.

Luca-Andrei Mototolea (programare) rezumă sentimentul general: „Am trăit un vis. A fost o experiență unică. Fiecare meci a reprezentat un moment plin de emoție și concentrare.Nu am lăsat momentele dificile să ne oprească și am ajuns unde ne-am dorit. Suntem mândri de performanța noastră la acest concurs și ne bucurăm ca am avut oportunitatea de a reprezenta România la un nivel atât de înalt”, iar Laura Tudor (marketing), a completat: “A fost o experiență absolut minunată, ceva ce poți să experimentezi o dată în viață. Am stat cu sufletul la gură de la început până la final, iar parcursul nostru a fost unul care merita urmărit.”

O victorie care spune mai mult decât un scor

Parcursul echipei nu a fost lipsit de obstacole. Bogdan-Cristian Pavel (construcție) își amintește: ”După prima zi, moralul nostru a scăzut. Dar determinarea ne-a ținut în joc. Și asta a făcut diferența”. IarAlexandru Ioan Bănică (construcție) completează: ”Atmosfera a fost incredibilă. Oameni din toată lumea, aceeași pasiune. Rezultatul final a fost o surpriză până în ultimul moment.”

Dan Victor, unul dintre membrii echipei pe partea de programare, spune că adevărata forță a echipei s-a văzut în momentele dificile. În opinia lui, ”competiția nu a fost doar despre roboți sau cod, ci despre oameni și felul în care au reușit să funcționeze împreună”.

El explică faptul că, ”pe parcursul campionatului, echipa s-a sudat cu adevărat, iar comunicarea dintre lideri și membri a devenit din ce în ce mai eficientă. Tocmai această coordonare, construită sub presiune, i-a ajutat să depășească momentele tensionate și să ajungă la performanța finală”.

România care poate

Ceea ce s-a întâmplat la Houston nu este doar o victorie sportiv-tehnică. Este o demonstrație clară că performanța există, chiar și atunci când condițiile nu sunt ideale.

Acești elevi nu au avut laboratoare futuriste sau resurse nelimitate. Au avut însă disciplină, mentori implicați, sprijinul sponsorilor și, mai ales, încredere că pot ajunge acolo unde alții doar visează. EuroBuilding, SolarWatts, Clinica Mateus, Banca Transilvania, Apan, ServClass, SoldShop, Orange, Distribuție Energie Electrică România, Lidl, Cartofiserie, Vard, Vard Electro, Terqua, ING, Pitagora, Mobila Lonamad, Uniel, La Maritec, Rotary Brăila, Navrom, Titan Food și Plex se numără printre partenerii care au contribuit, discret dar esențial, la parcursul ce a dus echipa până pe cea mai înaltă treaptă a podiumului mondial.

Finala ”România vs România” nu a fost doar un moment spectaculos. A fost o oglindă a potențialului real al unei generații. Iar poate cea mai importantă lecție nu ține de robotică. Ci de curajul de a merge până la capăt.