De aproape 30 de ani, nava prezidenţială "Mureş" innobilează faleza Brăilei cu alura sa zveltă şi stilată. Este nava construită cu costuri exorbitante, în anii 80, din ambiţia lui Nicolae Ceauşescu de a avea un vapor prezidenţial cum nu mai exista altul pe Dunăre. Mulţi o admiră de pe mal dar foarte puţini sunt cei care au avut ocazia să vadă de aproape luxul din interior. Aflat acum în grija Forţelor Navale Române, vasul este folosit doar în misiuni de protocol, iar firmele private care vor să îl închirieze pentru croaziere trebuie să treacă printr-un filtru foarte sever înainte de a avea acces la bord. "Facem tot ce e posibil pentru a păstra nava într-o stare cât mai bună. Petrecerile private sunt excluse, pentru a nu se degrada nimic din dotările originale. O privim şi o tratăm ca pe un muzeu", spun militarii. Ce-i drept, această navă, cu dotările de lux din cabinele care au fost construite special pentru Nicolae şi Elena Ceauşescu, ar avea toate atributele unui adevărat muzeu plutitor. Mai mult ca sigur, ar exista destui turişti şi chiar brăileni get-beget dispuşi să achite un bilet de intrare pentru a vizita acest vapor, atunci când nu este plecat în misiune. Deocamdată, însă, acest lucru nu este posibil.
Se spune că ideea construirii unei astfel de nave i-a venit lui Ceauşescu după ce a făcut o vizită în Egipt, iar omologul său de atunci, preşedintele egiptean Anwar el Sadat, l-a plimbat pe Nil cu un vapor de lux. "România o să aibă un vapor pe Dunăre mai frumos ca ăsta", ar fi zis dictatorul nostru, iar când a revenit în ţară a dat ordin să i se îndeplinească viziunea.
Misiunea i-a fost încredinţată Şantierului Naval de la Olteniţa, iar vreme de şapte ani acolo s-a acumulat tot ce putea da mai bun industria momentului, din cele mai diverse domenii. La Olteniţa era singurul şantier naval românesc unde se făceau nave spărgătoare de gheaţă, ce erau vândute Uniunii Sovietice. Tabla folosită la acea categorie de nave, groasă de aproape un centimetru, a fost folosită şi la vaporul lui Ceauşescu. Pe lângă acest aspect, tot ceea ce ţinea de acest adevărat palat plutitor, de la motoare, aparatură de bord, mobilierul apartamentelor de protocol şi al cabinelor, cearşeafurile aşternuturilor şi vesela de la bucătărie îndeplinea cele mai înalte standarde de calitate.
Calitate care rezistă în timp
Graţie finisajelor extraordinare, chiar şi acum, după aproape 30 de ani de exploatare, interiorul navei arată aproape la fel ca în prima zi. Nimeni nu mai ştie exact la cît s-a ridicat investiţia dar, cu siguranţă, dacă ar fi să ne raportăm la banii actuali, ar fi vorba de multe milioane de euro.
Vasul are 96 metri lungime, 14 metri lăţime, 18 m înălţime şi 2,4 m pescaj iar cele trei motoare principale, a cîte 2.465 cai putere fiecare, îl pot propulsa cu o viteză maximă de 30 km/h. Puntea este structurată pe trei nivele, pe ultimul fiind amenajat inclusiv un heliport. Spaţiile de protocol ocupă etajul I, unde se află patru apartamente şi 12 cabine, iar etajul II este împărţit de două saloane. Unul dintre acestea are suprafaţa de 231 metri pătraţi, fiind o adevărată sală de bal - cea mai mare încăpere fără stâlpi de susţinere construită pe o navă românească. Celălalt salon ocupă "doar" 110 mp. Pereţii sînt acoperiţi de tapet fin şi decoraţi cu tablouri oferite, la vremea respectivă, de Uniunea Artiştilor Plastici.
Celor doi soţi Ceauşescu li s-au rezervat, la etajul I, cîte un apartament individual. Al Elenei era tapetat în roz, al lui Nicolae în bej. Ambele şi-au păstrat înfăţişarea iniţială iar mobilierul este cel original, format din pat, masă şi fotolii, toate albe, diferenţa dintre cele două încăperi fiind dată de o masă de toaletă plasată în apartamentul Elenei. Băile celor două apartamente sunt dotate cu cadă şi chiuvetă, iar bateriile au o culoare aurie. Lasă impresia că sunt din aur, însă este vorba doar despre un inox acoperit cu o vopsea specială.
În biroul de lucru aflat la prova vasului se găseşte o masă de marmură şi încă o masă îmbrăcată în piele. Canapelele şi fotoliile au o tapiţerie specială, atât de bine lucrată încât pare că nici nu a fost folosită în aceşti 30 de ani. Holurile celor două etaje sunt împodobite cu intarsii de lemn, cu tapiserii şi cu sculpturi în metal de un bun gust desăvârşit.
"Îl păstrăm ca pe un muzeu, nu o să fie niciodată salon de nunţi!"
Cu foarte mici excepţii, tot ce se află pe nava "Mureş" este original. Mobilierul, tapetul, carpetele sunt cele cu care vasul de croazieră a fost lansat la apă, în 1986, din şantierul naval Olteniţa. Doar câteva televizoare de ultimă generaţie şi aparate de aer condiţionat plasate discret în saloanele de lucru sunt martorii trecerii anilor. "Misiunea noastră este să păstrăm această navă prezidenţială cât mai aproape de forma sa iniţială. Am putea spune că avem aici un adevărat muzeu, care trebuie întreţinut ca atare", spune comandantul navei, căpitanul Alin Dogaru.
Dar, dacă asupra interioarelor nu s-a intervenit aproape deloc în ultimii 20 de ani, în exterior nava trece periodic printr-un proces de întreţinere ce presupune folosirea a circa 1.000 kg de vopsea albă. Ultima reparaţie capitală a avut loc în 2013, la un şantier naval din Constanţa, unde nava a fost andocată pentru a i se înlocui porţiunile de tablă afectate de trecerea vremii. Tot atunci, i s-a modernizat şi partea de navigaţie, primind aparatură de bord nouă şi performantă.
În prezent, nava "Mureş" se află în dotarea Forţelor Navale Române, fiind administrată de UM 02043, Secţia 329 Logistică, cu sediul pe Calea Călăraşilor din Brăila. Echipajul este format din 19 oameni, dintre care doi ofiţeri, cinci maiştri militari, zece subofiţeri şi doi salariaţi civili.
Misiunile impunătoarei ambarcaţiuni sunt diverse, de la găzduirea punctelor de comandă în timpul unor operaţiuni militare, până la transportarea de trupe şi materiale. În cazuri extreme, ar putea fi folosită pentru evacuarea de sinistraţi din zone afectate de calamităţi.
Principala menire a navei "Mureş" este, însă, la ora actuală, găzduirea unor activităţi de protocol ale Ministerului Apărării Naţionale. Ea poate fi închiriată şi de către persoane juridice, însă condiţiile în care se poate face acest lucru sunt extrem de drastice. Închirierea a fost reglementată, în 2008, printr-un ordin al Ministrului Apărării. Este vorba de Ordinul M82. În esenţă, cei care vor să aibă la dispoziţie această navă de lux trebuie să îndeplinească anumite criterii. De exemplu, societăţile în cauză nu trebuie să aibă datorii la stat. Sunt excluse evenimente precum nunţi sau petreceri private. Doar simpozioanele sau colocviile pot fi organizate la bordul navei. Tarifele de închiriere sunt negociate cu o comisie înfiinţată special în cadrul Secţiei 329 Logistică, care ajustează preţurile în funcţie de cerinţele fiecărui client. Oricum, aceste tarife sunt de ordinul sutelor de euro pentru ora de marş.
"Nu se acceptă decât organizarea unor evenimente de o anumită ţinută. Dacă am primi la bord nunţi sau alte petreceri de asemenea factură, riscăm să ne confruntăm cu degradarea saloanelor şi apartamentelor", a subliniat comandantul Alin Dogaru.
Ceauşeştii au apucat să se plimbe o singură dată cu nava lor de lux
Cuplul prezidenţial pentru care s-a construit palatul plutitor nu a apucat să se bucure decît o singură dată de luxul oferit de acesta. La scurt timp după ce nava a fost lansată la apă, sub denumirea "Mircea cel Mare", soţii Ceauşescu au mers într-o croazieră, pe 23 şi 24 august 1986, între portul Brăila, km fluvial 170, şi punctul Uzlina, de pe braţul Sf. Gheorghe, km 64, unde se afla o cabană de protocol.
Nici unul dintre membrii echipajului actual nu a participat la acea misiune. De la veteranii care între timp au ieşit la pensie au rămas poveşti cum că măsurile de securitate din timpul acelui voiaj au fost draconice. Pe de altă parte, cei care l-au avut pe Ceauşescu lângă ei povesteau despre el că, în ciuda reputaţiei sale de dictator, era un tip destul de popular, care se interesa îndeaproape despre dotările şi funcţionarea vasului.
După 1990, nava a rămas în administrarea Marinei Militare schimbându-şi denumirea, din "Mircea cel Mare" în "Mureş". Ea este acostată la Brăila, fiindcă aici a fost construit, în anii 80, acel cheu special, din dreptul morii Violatos, care să o găzduiască.
