* după o perioadă în care problema câinilor fără stăpân a fost destul de bine gestionată de autoritățile locale, lucrurile par a scăpa din nou de sub control
Dacă o bună perioadă de timp în Brăila scăzuse numărul de câini vagabonzi, fenomenul începe iar să ia amploare în toate zonele orașului. Asta și din cauza caselor și terenurilor abandonate, pline de gunoaie și bălării, locuri prielnice pentru înmulțirea acestor patrupede. Piețele atrag permanent câini fără stăpân, iar în curând, fiind perioada împerecherii, va crește și mai mult numărul maidanezilor purtători de boli, unii fiind agresivi față de trecători. Și să nu-i uităm pe iubitorii de animale care plantează peste tot sau aruncă de la balcon resturi de mâncare. O milă justificată, mai ales pentru patrupedele ajunse piele și os, însă compasiunea în astfel de condiții nu trebuie să conducă la amplificarea fenomenelor mai sus amintite.
În ceea ce privește zonele și locurile unde nevinovatele animale ale nimănui își fac veacul, putem enumera, printre altele, faleza Dunării, debarcaderul și zona până la trecerea bac IMB, containerele și haldele ilegale de gunoi ale Brăilei și, mai recent, chiar pe treptele ANAF! Ar mai fi de menționat stațiunea Lacu Sărat, strada Grigore Alexandrescu (plină de gropi și gunoaie) ori strada Nicolae Secăreanu din Chercea. Oricum, problema e prezentă în toate cartierele orașului.
Cine și ce trebuie să întreprindă se știe, dar acțiunile de ecarisaj încă nu au demarat în forță. Se așteaptă oare să crească numărul persoanelor mușcate de câini, ajunse la “antirabic”?! Cu întreg cortegiul de incoveniente: timp pierdut, spitalizări, bani cheltuiți etc. Toate acestea la un loc afectând imaginea Brăilei, de oraș civilizat.
Ce este de făcut?
Nu se mai poate pune problema ca înainte de 1990, când în fiecare județ exista obligația/posibilitatea colectării pieilor de animale, lânii și a fulgilor de păsări, plecând spre fabricile de profil și marochinării, unde se confecționa încălțăminte, îmbrăcăminte și stofe, chiar și curele de ceas sau cele mai fine mănuși, poșete etc, cu disponibilități și pentru export. Iar din țesuturi animaliere de la abatoare se obținea (la Mărășești) clei de oase și la fabricile Protan (inclusiv la Chiscani) făinurile proteice (prin incinerare). Din respectivele fabrici, mirosurile grele ajungeau la kilometri întregi, la Balotești, granulele din dejecții de pasăre erau o execelentă hrană pentru porci, iar broaștele vii ajungeau în Italia. În zilele noastre, nu mai poate fi vorba de așa ceva, singurele soluții fiind cele impuse de lege dar și de ONG-urile care luptă cu ferocitate pentru drepturile animalelor.
Revenind la situația din Brăila, problema câinilor maidanezi este gestionată de Serviciul de Utilitate Publică, Administrare și Gospodărire Locală (SUPAGL), din cadrul Primăriei. Dumitru Munteanu, directorul acestei instituții ne-a declarat: “Din cauza slabei educații și înțelegerii greșite a grijii față de animale, s-a ajuns la creșterea numărului de câini, abandonați și bolnavi, neîngrijiți sau agresivi. Pisicile sunt deja și ele o problemă, iar cât privește câinii îi strângem de pe străzi și îi ducem la adăpostul de la Unirea, pentru îngrijire (hrană, tratamente etc). Însă putem captura doar în număr mic, deoarece în momentul de față mai sunt disponibile doar 30 de locuri din 300, cât este capacitatea adăpostului. Iar în această situație, soluțiile pentru stăvilirea creșterii numărului de câini vagabonzi, sunt două: sterilizarea lor și adoptarea din adăpost a cât mai multe animale, de către cetățeni”.
Greu de crezut că se va întâmpla așa ceva la scară mare! Asta în condițiile în care tot mai multe haite sălbăticite și periculoase apar la marginea orașului, în special în zona haldelor de gunoi. Și să nu uităm de puzderia de câinii crescuți la sediul diverselor firme, depozite, ferme de animale etc.
