Însă nu s-a întâmplat aşa. Deşi mărirea salariilor profesorilor era un punct prioritar în programele electorale ale ambelor partide ajunse la guvernare, chiar dacă înainte de 1 ianuarie 2009 PSD-iştii şi PD-L-iştii zbierau la televizor că "există bani pentru salariile profesorilor, doar că-i fură PNL-ul", imediat după ce au ajuns la putere, PSD-ul şi PD-L-ul au uitat de legea măririi salariilor profesorilor. Brusc, banii pe care toţi porcii electorali îi găseau pentru leafa profesorilor s-au evaporat, iar bugetul de stat a sărăcit instantaneu.
Profesorii, bineînţeles, s-au enervat, şi-au luat haina de sindicalişti şi au vrut să pornească o grevă. S-au dus la sediul Guvernului şi au făcut un circ penibil, mai grotesc decât cerşetoria din piaţă, plângându-se cât de sărmani şi neajutoraţi sunt ei, că de ei depinde calitatea educaţiei şi că fără mărirea de 50% a salariilor, ei, profesorii, nu pot susţine o educaţie de valoare pentru elevii României. Toţi liderii de sindicat prezenţi la Guvern declarau, aproape cu durere în inimă, că ei nu vor să sacrifice viitorul ţării, pe copiii României şi că numai guvernanţii vor fi de vină dacă profesorii vor îngheţa anul. Bineînţeles că nu au obţinut nimic de la Guvern, dar sindicaliştii au plecat de la sediul Ministerului Educaţiei şi Cercetării cu acelaşi discurs patetic şi penibil legat de binele copiilor, că ei se gândesc numai la educaţia oferită acestor tinere speranţe şi că au acceptat să întrerupă greva doar de dragul elevilor.
Eu, dacă aş fi parlamentar, guvernant, preşedinte sau orice funcţie publică prin M.E.C.I, nu le-aş da nicio mărire de salariu acestor profesori telenovelişti. De ce? Pentru că o foarte mare parte dintre ei nu merită. Deşi profesorii strigă sus şi tare că ei pot face o educaţie de calitate, eu cred că tocmai ei sunt de vină pentru calitatea de tot râsul a învăţământului românesc din prezent. Am observat că salariile profesorilor se măresc continuu, însă nu am simţit nicio schimbare în modul în care aceştia predau. Şi nici nu cred că dacă le vor fi mărite considerabil veniturile, profesorii vor revoluţiona sistemul de învăţământ. Îmi este imposibil să cred că dacă le vor creşte salariile cu 50%, dascălii vor aduce învăţământul românesc la un nivel similar cu învăţământul european. Nu, normal că nu se va întâmpla asta. Cel mai probabil, dacă vor primi mărirea de salariu, profesorii vor fi fericiţi un timp, iar după aceea vor trimite iar la cerşit sindicaliştii. Iar sistemul de învăţământ românesc va rămâne cu aceleaşi probleme pe care le-a avut dintotdeauna şi care nu vor dispărea niciodată: profesori beţi, care înjură elevii sau se cred trimişii lui Dumnezeu pe pământ, dascăli din Ghica sau din Murgoci care, deşi fac zeci de milioane din pregătiri pe săptămână, se plâng că au salarii mici sau pedagogi care nu predau nimic la clasă şi îi lasă corigenţi pe cei care nu fac pregătire cu ei.
Cerşetorie sindicalistă
Această lege a fost salutată de toţi, de la profesori şi elevi până la preşedintele României. Toţi profesorii se bucurau, gândindu-se că promisiunile cu care politicienii îi tot minţeau la fiecare campanie electorală vor fi, în sfârşit, împlinite.
