Păsări din România (XLIX) – Piciorong și Ciocîntors

Această perioadă a anului este una specială pentru mine ca ornitolog, deoarece apar păsările adulte cu puii lor. Din aprilie până în prezent am văzut pui de la trei specii de păsări sălbatice, gâsca de vară, nagâț și de la corcodelul mare. Aștept să am fotografii de la mai multe specii și o să dedic un articol doar pentru puii acestor păsări și pericolele întâlnite până ajung păsări adulte.

Deocamdată o să vă prezint alte două specii de păsări, Piciorong (Himantopus himantopus) și ciocîntors (Recurvirostra avosetta).

Piciorong (Himantopus himantopus)

Este o specie de pasăre limicolă de talie medie, ce prezintă dimorfism sexual. Are un aspect distinct și elegant, cu picioarele foarte lungi, de culoare roșu-rozaliu, ciocul lunguieț, subțire, de culoare neagră și penajul general alb-negru. Aripile și spatele sunt de culoare neagră cu reflexii verzui (femela are spatele mai maroniu și fără reflexii verzui), partea ventrală este albă, coada este albă cu barații gri, iar pe cap penajul poate conține suprafețe negre, cu variații individuale și de multe ori mai extins in cazul masculilor. Lungimea corpului este de 35 – 40 cm, iar greutatea este de 166 – 205 g.

Distribuție – În România, specia este prezentă pe tot teritoriul țării acolo unde sunt zone umede importante, cu excepția zonelor montane și submontane.

Fenologie – Specia cuibărește în România, fiind un oaspete de vară. Sosește la sfârșit de martie, început de aprilie și părăsește zonele de cuibărit în lunile septembrie-octombrie.

Habitate – Specia preferă pentru cuibărire zonele umede cu apă dulce și puțin adâncă, cum sunt lacurile, mlaștinile, luncile râurilor, zonele inundabile etc. În alte zone ale arealului de distribuție apare și în habitate cu ape sărate dar și la altitudini mult mai mari (până la 4200m altitudine în America de sud).

Hrană – Este o specie preponderent carnivoră, consumând nevertebrate legate prin ecologia lor de zonele umede (diverse insecte și larvele acestora, moluște, păianjeni etc.) dar și mormoloci, pești de dimensiuni mici și icre. Ocazional consumă semințe. Dieta variază considerabil având în vedere distribuția largă a speciei la nivel global.

Populație – Populația din România este estimată la 900 – 2000 de perechi, iar tendința populațională la nivel național este estimată ca fiind în creștere.

Reproducere – Perioada de reproducere se desfășoară începând cu luna aprilie. Ponta este formată din 3 – 6 ouă (de obicei 4), clocite de ambele sexe pentru 22 – 26 de zile. Puii părăsesc cuibul aproape imediat după eclozare și sunt capabili de zbor după 28 – 32 de zile, fiind dependenți de părinți pentru încă 2 – 4 săptămâni. Cuibărește direct pe sol sau în vegetația din apropierea apelor, uneori pe vegetație plutitoare. Cuibărește uneori solitar, dar de cele mai multe ori în mici colonii.

Amenințări și măsuri de consevare – Principalele amenințări asupra speciei sunt legate de managementul defectuos al zonelor umede: modificarea regimului hidrologic, în special în perioada de cuibărit, care are ca efect secarea habitatelor sau inundarea exagerată, schimbarea utilizării terenurilor, desecarea etc.

Ciocîntors (Recurvirostra avosetta)

Este o specie de pasăre limicolă de talie mare cu dimorfism sexual relativ redus. Specia se recunoaște ușor după ciocul lung, subțire și curbat în sus. Penajul este alternativ alb-negru, dispus astfel: partea ventrală albă cu vârfurile aripilor de culoare neagră, iar dorsal penajul este majoritar alb cu 3 regiuni negre pe vârful, centrul și la baza aripilor. Ceafa, creștetul și masca sunt de culoare neagră. Femela are ciocul mai scurt decât al masculului, iar penajul negru de pe cap este mai șters și are nuanțe maronii. Lungimea corpului este de 42 – 45 cm, anvergura de 66 – 77 cm, iar greutatea este de 225 – 397 g.

Etimologia denumirii științifice – Numele de gen provine din cuvintele latine recurvus – încovoiat şi rostrum – cioc, cu referire la forma deosebită a ciocului. Numele de specie avosetta provine din denumirea venețiană a speciei.

Distribuție  – Specia este prezentă fragmentat în Europa, ocupă fâșia centrală a Asiei și mai fragmentat sud-estul Asiei, precum și nordul, sudul și estul Africii. Iernează în Africa, sudul Asiei, sudul și vestul Europei, multe populații din aceste zone fiind rezidente. În România specia cuibărește fragmentat, în special în zonele joase cu habitate acvatice salmastre, din zonele extracarpatice. În interiorul arcului carpatic, specia cuibărește doar în câteva locații, izolat, în zone cu sărături.

Fenologie  – Specia cuibărește în România, fiind o specie migratoare. Sosește începând cu lunile martie – aprilie și pleacă spre locurile de iernare în lunile septembrie – octombrie. Specia iernează în Africa, dar și în sudul Europei, astfel, în iernile mai blânde pot exista indivizi prezenți în România.

Habitate  – Habitatele preferate în perioadele de cuibărit sunt marginile habitatelor acvatice salmastre sau sărate, cu ape stătătoare, puțin adâncă și vegetație redusă (cu porțiuni de mâl expuse). Preferă zonele izolate de mal, adesea insule sau zone vegetație emergentă, pentru a fi ferite de prădători. În afara perioadei de cuibărit poate fi întâlnită în majoritatea habitatelor acvatice, în locurile cu apă puțin adâncă, unde poate procura hrană.

Hrană  – Ciocîntorsul este o specie carnivoră care se hrănește în principal cu nevertebrate ce trăiesc în habitatele acvatice, dar și pești și materiale vegetale. Capturează hrana secerând cu ciocul apa și mâlul din marginea habitatelor acvatice.

Populație  – Populația din România este estimată la 700 – 1800 de perechi, tendința populațională fiind deocamdată necunoscută.

Reproducere – Perioada de reproducere se desfășoară în intervalul aprilie – august. Ponta este formată din 2-5 ouă care sunt clocite de ambii parteneri pentru 23 – 25 de zile. Puii pot părăsi cuibul imediat după eclozare și sunt capabili de zbor după 35 – 42 de zile. Cuibărește în general în colonii, cuibul fiind o adâncitură în pământ, căptușită cu material vegetal.

Amenințări și măsuri de conservare – Principalele amenințări asupra speciei sunt legate de managementul defectuos al zonelor umede: modificarea regimului hidrologic, în special în perioada de cuibărit, care are ca efect secarea habitatelor sau inundarea exagerată. Reducerea suprafețelor și calității habitatelor acvatice, poluarea cu metale grele și compuși PCB, deranjul în perioada de cuibărire, pot constitui de asemenea factori cu efect negativ asupra speciei.

Sursa de informare:

https://pasaridinromania.sor.ro/specii/285/piciorong-himantopus-himantopus

https://pasaridinromania.sor.ro/specii/286/ciocintors-recurvirostra-avosetta