• după reabilitarea din 2011, problemele se țin lanț: infiltrațiile din bazine se accentuează, punând în pericol instalațiile din sala mașinilor, în special pe cele electrice și electronice • la exterior, ies în evidență sudurile executate grosier și duritatea mare a apei, care, din cauza tratamentelor inadecvate, mătuiește piesele de inox, al căror aspect nu mai e nici pe departe cel din urmă cu 10-15 ani
Brăila și locuitorii ei se bucură de o bogată zestre de elemente ale artei ambientale: statui, fântâni arteziene, edificii cu plastică monumentală (mozaicuri), amplasate în parcurile și grădinile publice, pe marile bulevarde, piațete, ansambluri de locuințe sau pe faleză. Iar dintre ele se remarcă în mod deosebit fântâna cinetică de pe Esplanadă. Aceasta a fost realizată de cunoscutul sculptor de talie europeană Constantin Lucaci, care a făcut lucrări asemănătoare la Constanța, Turnu Severin și Reșița, iar capodopera sa de la Brăila a fost argumentul forte pentru primirea premiului Herder. Fântâna arteziană a fost dată în funcțiune pe 23 august 1989, după ce s-a aflat în lucru, timp de zece luni, într-o hală de la Promex. Aici, o echipă de superspecialiști, coordonați de ing. Leonid Bârcă, beneficiind zilnic de asistența maestrului Lucaci și sprijinul și implicarea ing. Alexandru Dumitrescu, din partea Consiliului Județean, a finalizat în mod fericit o excepțională lucrare monumentală pentru orașul nostru. Pe Esplanadă, tot ce a însemnat parte de construcție - socluri, bazine, placări diferite etc - a revenit Întreprinderii de Construcții Montaj (ICMJ) Brăila, cele mai pretențioase lucrări fiind executate de echipa maistrului Andrei Ristache. Înainte de darea în exploatare, au fost lustruite impecabil componentele din oțel inox ale fântânilor. Fără a prezenta alte date tehnico-constructive despre ele, să amintim doar faptul că, pentru finisarea inoxului, maestrul Constantin Lucaci a adus din Franța elemente de maximă finețe, iar pentru lustrul final s-au utilizat zeci de kilograme de… seu de oaie.
O reabilitare controversată
După circa 20 de ani de funcționare, prin 2010, s-a pus problema reabilitării și modernizării fântânii cinetice. Proiectul, câștigat la licitație de firma ”Tancrad”, a presupus intervenții inclusiv asupra bazinelor, celui central, de formă rotundă, schimbându-i-se complet aspectul, prin adăugarea unor trepte vopsite în albastru. Apoi, deși, din informațiile noastre, au existat obiecții din partea unora dintre specialiștii care au lucrat în Promex la realizarea fântânii, s-a luat decizia adăugării de spoturi luminoase la jeturile de apă. S-a intervenit, totodată, la partea de automatizare și modernizare a instalației și aparaturii de sub bazinul central al fântânii. În plus, după ce a fost uitată ani de zile, undeva în port, a fost montată spre faleză și o ultimă piesă din inox, care reprezintă o impozantă corabie. Aceasta a fost amplasată la 10 metri înălțime, dar fără a fi finisată “oglindă”, așa cum fuseseră finisate în 1989 celelalte piese.
Problema cu așa-zisa modernizare care s-a finalizat în 2011 este că, relativ repede, după numai doi-trei ani, au apărut probleme ce persistă și în ziua de astăzi. Acestea sunt atât la suprafață, unde au apărut infiltrații prin corpul bazinelor, inclusiv pe sub scările ce coboară spre faleză, sau desincronizări ale elementelor de inox care reprezintă delfini, egrete și pescăruși. Probleme și mai mari sunt, însă, în subteran, în sala mașinilor de sub bazine, unde infiltrațiile permanente au dus efectiv la apariția unor stalactite și stalagmite, semn că apa are duritate mare. Nu mai vorbim de mucegaiul ce se dezvoltă din cauza umezelii, umezeală care afectează puternic echipamentele electrice din interior, existând, pare-se, chiar și riscul electrocutării pentru personalul de întreținere. Asta în contextul în care din tavan se desprind bucăți mari de tencuială, iar apa strânsă pe pardoseală întreține umezeala din atmosfera interioară. Cele câteva guri de aerisire existente nu sunt funcționale, în condițiile în care instalațiile electrice care asigură pomparea apei și mișcarea pieselor de inox, precum și aparatura electronică de care depind spoturile luminoase ar trebui protejate printr-o ventilație forțată, cu eshaustoar, pentru a se asigura un aer curat și fără umiditate! Acestea, însă, nici măcar nu au fost prevăzute în proiectul reabilitării din 2011...
Cât privește evacuarea a circa 10 tone de apă pentru curățenie sau în caz de avarie, această operațiune se face timp de zile întregi, printr-o conductă cu un diametru de numai 7 centimetri, fără a exista posibilitatea izolării (prin vane) a segmentelor de instalație unde este nevoie să se intervină. Iar dacă “pică” un motor sau o pompă, nu sunt altele de rezervă și nici nu se mai fabrică tipurile de acum 50 de ani.
Lista problemelor continuă...
Revenind la problema hidroizolațiilor, există acum tehnologii ce permit aplicarea de materiale care devin tari ca sticla în contact cu apa, atât din bazine cât și de pe tavanul din “casa pompelor”. Iar Compania de Utilități Publice (CUP) ”Dunărea”, care răspunde de fântânile de pe Esplanadă, știe bine că bazinele mari din oraș, cele pentru decantarea apei potabile, beneficiază de acea hidroizolație perfectă, fără nici un por unde să pătrundă bacteriile. De luat în seamă și alt aspect: plăcile de travertin aplicate la exteriorul bazinelor și cuvelor arată bine, însă fiind higroscopice permit pătrunderea apei prin pori, conducând astfel la desprinderea lor. Chiar și în această primăvară, după ce a fost repusă în funcțiune fântâna, s-au mai desprins câteva plăci! Pentru a nu se ajunge aici, e necesar un strat de lac peste travertin, însă acest lucru nu s-a întâmplat în cei mai bine de zece ani care au trecut de la reabilitare, deși problema plăcilor care se desprind de pe bazine s-a tot repetat în fiecare an.
Inestetice sunt și sudurile aplicate de ”meseriașii” Tancrad, care ies în evidență prin aspectul lor de-a dreptul grosolan, iar asta într-o epocă în care prin alte părți tehnologia a avansat atât de mult încât s-a ajuns la sudarea, pe tăiș, a două... lame de ras.
Iar pentru ca totul să fie complet anapoda, de câțiva ani apa din bazinele fântânii cinetice este verde sau lăptoasă. Apa din cuve ar trebui să fie limpede-cristal, precum în piscine și la bazinele de înot. Or, la noi, din cauza impurităților din apă se ajunge inclusiv la acea mătuire a componentelor din inox și a spoturilor multicolore. Iar cine vrea să consulte cum se procedează preventiv în alte orașe și țări, va afla despre câteva condiții obligatoriu de respectat: curățarea odată pe săptămână a filtrelor de la pompe, și spălarea (tot săptămânal) a nisipului de filtrare; adăugarea, la 7 zile, a substanțelor antialge; curățarea bazinului și a cuvelor de frunze, hârtii etc. În plus, prin alte părți, artezienele nu se construiesc în apropiere de copaci. Şi mai este un aspect, primordial, spun specialiștii în domeniu: montarea unor dozatoare automate pentru clor (nu prin adăugarea de cloramină, care ar putea da apei acel aspect lăptos), iar zilnic (!) să fie determinați și menținuți doi parametri: pH-ul apei (între 7,2 -7,6), dar și conținutului de clor (între 0,6 și 1,5 mg/l). Cu precizarea că nerespectarea strictă a dozajelor stabilite științific conduce la poluare, un consum inutil de clor; la afectarea aspectului/mirosului apei și a componentelor fântânii (bazine, circuitul tehnologic). Specialiștii mai spun că ar trebui, periodic, să se facă o verificare a durității apei, iar în caz de necesitate să se folosească o instalație de dedurizare. Ori, la fântâna cinetică brăileană s-au format stalactite pe tavanul sălii mașinilor, atât de dură este apa care se infiltrează din bazinele exterioare, apă care circulă, de altfel, și prin instalațiile de pompare...
În concluzie, la felul cum stau lucrurile, n-ar fi de mirare ca, într-un viitor nu prea îndepărtat, să se producă vreun eveniment nedorit la această fântână care, deocamdată, încă este percepută ca un simbol al Brăilei!
