• lumea a luat cu asalt încă de dimineaţă singurul loc autorizat pentru grătare în aer liber din Brăila • doar cei care au ajuns primii au prins loc la cele zece grătare instalate de administraţia taberei • ceilalţi au folosit grătarele aduse de acasă, iar distracţia s-a încins printre perdelele de fum şi decibelii zecilor de boxe împrăştiate prin toată tabăra
Incinta taberei şcolare din staţiunea Lacu Sărat, singurul loc unde brăilenii pot face grătar în aer liber fără teamă de amenzi, a fost tixit de lume, marţi, de 1 Mai. Sute de persoane s-au grăbit încă de dimineaţă să prindă un loc cât mai bun pe cele câteva sute de metri pătraţi de spaţiu cu umbră, iar primii ajunşi au avut acces şi la cele zece grătare instalate de administraţia taberei. Ceilalţi şi-au folosit grătarele aduse de acasă, pe care au pus la încins porţii generoase de mici şi carne. Taxa de acces în tabără a fost de 5 lei/persoană, iar faptul că au fost nevoiţi să plătească pentru un loc de picnic unde să se bucure de tradiţionala distracţie la iarbă verde de 1 Mai nu a fost pe placul multora dintre cei prezenţi. Făceau comentarii pe această temă în special cei care aveau nostalgia anilor trecuţi, când accesul în pădurile din preajma Brăilei, în „coada lacului” sau „la Berze”, era gratuit. „Era mai bine la Berze, lângă Vărsătura, acolo mergeam de fiecare dată. Acum nu se mai poate, că au interzis cei de la Silvic, aşa că am venit aici unde trebuie să plătim intrarea. Dacă tot dăm un ban, măcar ar fi trebuit să avem acces la grătare, ca să nu le mai cărăm pe ale noastre de acasă, dar dacă nu te grăbeşti nu prinzi loc. Din banii încasaţi la intrare ar trebui ca, într-o săptămână, să mai monteze vreo zece grătare, să fie pentru mai multă lume”, ne-a spus Dumitrel C., un brăilean pe care l-am găsit preparând friptura, pe un grătar cu dimensiuni generoase. Îi erau alături câţiva prieteni, cu chef de distracţie şi voie bună.
Alţi brăileni vin în tabăra de la Lacu Sărat de mulţi ani, aşa că au experienţă şi ştiu că, pentru a prinde un loc în faţă, trebuie să te trezeşti de dimineaţă. „În fiecare an am venit aici, nu m-am dus în altă parte. Azi am ajuns pe la 8.30, am pus masa şi scaunele la umbră, într-un loc mai bun, le-am lăsat pe poziţie şi ne-am dus acasă, ca să aducem restul lucrurilor. Când ne-am întors, am găsit câţiva tineri, băieţi şi fete, instalaţi la masa noastră. Le-am explicat cum stă treaba şi au fost înţelegători, s-au dat la o parte”, ne-a povestit brăileanul Gigi Dobrilă.
În jurul orei 10.30, aleea de acces din staţiunea Lacu Sărat era tixită de maşini, grupuri mai mici sau mai mari de persoane continuau să intre pe poarta taberei, iar în interior aglomeraţia creştea, la fel cum creştea şi perdeaua de fum de la grătare sau intensitatea decibelilor din boxele împrăştiate prin tot locul. Aproape nu era familie sau grup de prieteni care să nu fi venit cu propria boxă dotată cu conexiune Bluetooth, USB sau card SD şi câteva zeci de Watti putere RMS. Fiecare grup era cu muzica lui, încercând să acopere ca intensitate sonoră muzica vecinilor. Ca gen muzical, predomina maneaua, iar hărmălaia generală era un adevărat coktail Molotov pentru cei cu urechile mai sensibile. În general, însă, aceste mici amănunte nu stricau atmosfera de sărbătoare. Lumea venise acolo pentru distracţie şi fiecare se distra în felul lui: adulţii cu grătarele şi băutura, copiii cu mingea sau datul în leagăn, tinerii cu muzica, bătrânii cu bârfa etc.
În ce priveşte fostele locuri de picnic din Pădurea Stejaru, atât la „coada lacului” cât şi „la Berze”, accesul era imposibil. Intrarea în pâlcul de copaci de „La Berze”, unde se ajungea printr-o străduţă din satul Vărsătura, era, ieri, blocată cu o poartă metalică în spatele căreia era trasă, pentru siguranţă, şi o brazdă de tractor. În pădurea din spatele Lacului Sărat, accesul cu maşina este blocat tot de o brazdă arată cu tractorul şi pentru ca nimeni să nu intre nici „la picior”, ieri stăteau de pază doi angajaţi ai Direcţiei Silvice Brăila.
