Orașul în care locuiesc e carantinat deja de ceva vreme, iar de mai bine de o săptămână au fost impuse și măsurile acelea dure, cu magazine închise de la ora 18.00 și izolare completă în case de la ora 20.00. Ce să vă spun, nu e comod deloc, dar, cum în ultimul an mai mult am fost în carantină decât liberi, cumva ne-a intrat în rutină masca, declarația, ieșitul afară doar cu motiv întemeiat.
Mi-e foarte greu cu aprovizionarea, eu încă lucrez de acasă, termin programul la ora 17.00, cel mai apropiat supermarket e la peste jumătate de oră distanță de mers pe jos, deci trebuie să fiu foarte atentă la stocul de produse de extremă urgență, pentru că nici chioșcuri de cartier nu sunt în imediata vecinătate. Mă deranjează la fel tare și decizia ca magazinele de casă-grădină din oraș să fie închise complet în weekend, e deja primăvară și câte nu sunt de făcut în curtea omului gospodar. Am fost acum două zile într-un asemenea centru din București, chiar aveam nevoie de niște lucruri, dar îmbulzeala dintre rafturi, coada imensă de la case m-a cam descurajat. Altădată o să mă gândesc de două ori înainte de a lua decizia de a mai merge. Pentru că unii clienți sunt atenți, respectă distanțarea, alții nu prea. Înțelegeți, deci, revin la ideea de la care am plecat, chiar nu e comod.
Totuși, nici în ruptul capului nu aș ieși în stradă să urlu, să denigrez, să sparg. Și nu pentru că ”nu-mi pasă” sau că nu m-aș fi săturat până peste poate de ”dictatura Covid”. Nu ies, nu umblu brambura pe străzi, nu merg la birou, dintr-un motiv foarte bine întemeiat. Am doi prieteni care au pierdut deja lupta cu Covid și încă doi care, după 45 de zile de spitalizare, din care 15 intubați, au rămas atât de vlăguiți și cu atât de multe sechele, încât se pune serios problema pensionării. La 50 de ani, după o viață de muncit pe brânci și învățat pe rupte ca să-și clădească o carieră. Acum, când în sfârșit și-au împlinit visul, vor fi nevoiți să se retragă.
De aceea eu cred în Covid și în efectele lui devastatoare, bineînțeles numai asupra celor ”ghinioniști”. Cei norocoși îl sfidează. Bafta lor! Eu nu știu dacă atunci când s-a împărțit norocul am fost sau nu de față. Așa că, mai degrabă mă protejez, chit că, astfel, scad în ochii voștri și mă transform într-o lașă, o marionetă, sau cum vreți voi să mă numiți.
Voi, cei care ați ieșit la proteste sunteți cu adevărat curajoși! Iar dacă ați sunat din vuvuzele în dreptul Spitalului Județean, ați huiduit ambulanțele, ați dat cu pumnul într-un coș de gunoi sau un indicator rutier, ați spart o fereastră, v-ați luat la harță cu polițiștii și jandarmii... chiar sunteți eroi... în cercul de prieteni și bula de Facebook. Sunteți demni, nemanipulabili, cetățeni liberi, toată stima! Nu purtați mască, refuzați vaccinul! E dreptul vostru, vi-l respect, deși, din punctul meu de vedere, comportându-vă așa, de fapt, întrețineți ”dictatura”. Dar asta e altă poveste!
Eu sper doar să fi fost de față când Dumnezeu a împărțit norocul, vorba cântecului – nu duși la lucru - pentru că cei mai mulți dintre prietenii mei care au dat deja piept cu Covid, și nu sunt puțini, au contactat virusul ori în drum de la și spre, ori chiar de la serviciu.
