Sfânta Treime (Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh) este prăznuită în fiecare an a doua zi după Duminica Pogorârii Sfântului Duh, adică în Lunea Rusaliilor. De Sfânta Treime, Biserica Ortodoxă îl prăznuieşte pe Sfântul Duh, a treia persoană a Sfintei Treimi, precum indică Penticostarul, la Sinaxarul Utreniei din Lunea Cincizecimii: “Întru această zi, prăznuim pe însuşi Preasfântul şi de viaţă făcătorul şi întru tot puternicul Duh, Care este unul din Treime Dumnezeu”. Denumirea aceasta, de dată mai nouă, reprezinta probabil o influenţă catolică (la catolici, Sfânta Treime este sărbătorită în prima Duminică după Rusalii). În secolul XII, nici în Apus nu era încă generalizată o asemenea sărbătoare, ci era privită în unele mănăstiri ca o inovaţie. Ea a fost stabilită definitiv şi în Apus abia la anul 1334. Potrivit dogmei creştine, Dumnezeu Tatăl este creator dar şi co-mântuitor şi co-sfinţitor, Dumnezeu Fiul este mântuitor dar şi co-creator şi co-sfinţitor, iar Dumnezeu Sfântul Duh este sfinţitor, dar şi co-creator şi co-mântuitor. Teofil al Antiohiei este primul autor patristic care foloseşte termenul de “Sfânta Treime”.
