Am învăţat să vorbim cu tineri despre tineri, să aducem în prim plan adevăratele probleme sau doar să evidenţiem lucrurile care au nevoie de susţinere din partea noastră. Privind în urmă, tind să cred că efectele Junior sunt din ce în ce mai evidente. Oamenii ne văd, poate ne citesc, ne critică sau pur şi simplu sunt curioşi. Nu cred că aş găsi o cale mai bună de a comunica cu ceilalţi, de a-mi asuma greşelile şi de a recunoaşte sincer că eu cred în ceea ce spun şi sunt convinsă că nu o spun în zadar.
Am şansa de a mă exprima liber, direct. Nu mulţi ne dau şansa să vorbim, nu oricine ne permite să spunem ceea ce credem. E un mod potrivit de a spune că pot gândi şi singură, că pot trage o concluzie fără să fiu un xerox infantil, pot să spun că nu sunt de acord cu cel ce pretinde că are mereu dreptate, pot să mă opun efectului de turmă, pot să vorbesc în numele meu acceptându-mi statutul. Pot face multe. În fond, a-ţi face public punctul de vedere e o chestie de voinţă, încredere, curaj şi sinceritate în acelaşi timp. Poate că acum gândesc altfel şi nu aş repeta aceleaşi greşeli, nu aş mai cădea în aceleaşi capcane în care cu siguranţă am căzut din prea mult entuziasm sau optimism. E un fel de a spune "Sunt aici şi vreau să particip la ceea ce va fi". Am fost uimită să descopăr că mult mai mulţi tineri s-au apropiat de acelaşi subiect pe care îl prezint, dar nu s-au gândit niciodată că felul lor de a se implica ar putea să schimbe ceva. În schimb, m-am bucurat de fiecare dată când ceilalţi au reacţionat, m-am bucurat că am dat şansa unor discuţii ce au stârnit curiozitatea prin diversitatea lor. Uneori, oamenii sunt prea distraşi de la viaţă în simplul sens al cuvântului şi trec cu vederea greşeli publice, devin mult prea toleranţi şi "generoşi" cu pretenţiile altora. Ai curajul de a spune că nu vrei, nu accepţi să pari teleghidat, că îţi place ceva, că ai vrea ca mai multe persoane să fie alături de tine, să participe la ceea ce tu ai conceput.
Ideile noastre nu sunt subiecte de tribună, ci doar o reacţie clară că suntem activi şi dornici de a participa la mediul în care trăim. Dacă ceilalţi nu sunt capabili să ne atragă în viaţa oraşului, dacă nu ne sunt oferite ocazii de dezvoltare culturală, dacă suntem obligaţi să acceptăm reguli fără sens, dacă suntem puşi în situaţia de a face ceva doar pentru că ceilalţi o fac... atunci e cazul să luăm atitudine, să formăm grupuri, să organizăm sau să participăm la activităţi contemporane şi în concordanţă cu necesităţile noastre. Sper că mai mulţi elevi ni se vor alătura, vor veni cu idei noi, cu poftă de scris, îşi vor apăra drepturile, vor atrage atenţia prin gânduri bine arcuite.
