Suntem cu toţii conştienţi că sistemul educaţional nu este unul dintre punctele forte ale României. Neluând în discuţie modificările atât de dese şi superficiale pe care acesta le suferă, elevii sunt dezamăgiţi şi nemulţumiţi de numărul mare de ore pe care îl petrec la şcoală şi numărul de materii pe care le studiază. Problema ariei curriculare a fost şi încă mai este un subiect care dă bătăi de cap atât elevilor, cât şi profesorilor. Unii aruncă vina pe cei din minister care nu se pun în locul elevilor şi propun schimbări neaplicabile, alţii cred că profesorii nu reuşesc să-i aducă mai aproape de subiect, alţii cred doar că pierd nişte ore "prefăcându-se că învaţă" în timp ce ar fi putut aprofunda în alt domeniu. Să le numim "materii inutile" sau simple erori ale sistemului? În timp ce mulţi se conformează ori se ascund sub masca indiferenţei, elevii continuă să se lupte cu aceleaşi reguli ori prejudecăţi, cu zeci de capitole supraîncărcate, cu detalii inutile, cu explicaţii forţate şi subiecte neatrăgătoare.
Materie supraîncărcată şi neorganizată - materie inutilă?
Printre pricipalele argumente pe care elevii le aduc împotriva materiilor inutile este faptul că materia, deşi este supraîncărcată, este şi prost organizată. Învăţând de mai mulţi ani pe băncile şcolii româneşti, ei s-au obişnuit cu subiectele mai mult sau mai puţin plăcute, însă contestă structurarea lor.
"Consider că există numeroase materii, nu neapărat inutile, ci mult prea stufoase. Matematica e prea aprofundată pentru a umple buzunarele profesorilor la pregătire pentru examenele finale, iar la română sunt cam multe opere de învăţat cărora nu le văd rostul", menţionează Ştefan din Colegiul Economic "Ion Ghica". De aceeaşi părere este şi Cosmin de la Colegiul National "Gh.M.Murgoci": "Nu consider neapărat anumite materii inutile, însă cred că volumul acestora este cel care deranjează. Consider că multe din informaţiile pe care le asimilăm din manualele şcolare sunt total nefolositoare şi încurcă foarte mult. Fiecare materie este importantă în felul ei şi ai ceva de învăţat, însă caracterul lor obligatoriu determină aversiunea elevilor faţă de aceasta. Este important să ne gândim, după terminarea şcolii, cât de mult ne ajută toate informaţiile pe care am fost nevoiţi să le învăţăm la matematică, fizică, chimie în viitoara noastră carieră".
Când vine vorba de materiile inutile la care sunt obligaţi să fie prezenţi, ba chiar să mai şi înveţe pentru o notă, elevii încep să se gândească cât de folositor le-ar fi acel timp pentru a învăţa la un obiect cu adevărat important pentru ei. "Nu neg că avem nevoie de cultură generală , că «trebuie să ştim câte puţin din toate» , dar de cele mai multe ori suntem obligaţi să ne umplem capul cu informaţii exagerat de detaliate. Poate sunt într-adevăr materii inutile, dar dacă suntem nevoiţi să trecem şi prin acestea, consider că notiunile ar trebui să fie prezentate la modul general şi nu amănunţit", consideră Ana-Maria din "Iorga".
Materii nepotrivite la profilul nepotrivit
Pe de altă parte, nu puţini sunt cei ce atrag atenţia asupra neconcordanţei dintre profilul ales şi materiile studiate. Elevii de la profilul real se plâng că pierd timpul intrând în detalii în cazul unor materii ce le depăşesc profilul, în timp ce elevii de la uman şi-ar dori, poate, mai multe ore de literatură şi mai puţine de matematică, spre exemplu.
"Pot spune că zilnic aud în clasă câte un murmur «Chiar ne foloseşte această materie la ceva?». După cum bine ştim, sistemul de învăţământ e supraîncărcat şi elevii sunt nevoiţi să asimileze o cantitate mare de informaţii... Consider că în ceea ce priveşte liceul, materiile ar trebui să corespundă fiecărui profil, astfel încât elevii să înveţe ceea ce le place", declară Veronica, care suţine respectarea specificului fiecărui profil. Marius (16 ani, profil real) susţine acelaşi punct de vedere: "Sincer să fiu, nu cred că se pune problema de materii inutile. Fiecare e folositoare în felul ei, fie că e vorba de matematică sau desen. Problema, din punctul meu de vedere e alta: mi se pare stupid, odată ce am ales un profil real să fac acelaşi număr de ore de română ca la uman. E total absurd şi inutil. Odată ales acest profil, e mai mult decât logic că meseria mea de viitor nu va avea legătură cu literatura română. De asemenea, cerinţele orelor de desen sunt mari, unii dintre elevi nu au talent la această materie şi nici nu-l vor avea vreodată, pentru că la această materie nu e vorba de tocit, ci de înzestrare. Soluţia ar fi aceea să se reducă numărul materiilor de uman la real şi invers. Şi să ne bage ceva ce ne trebuie cu adevărat."
Teoria o ştim, practica ne omoară
Tinerii îşi pun serios problema viitoarei lor evoluţii. Oare şcoala îi va ajuta să iasă din impasurile şi situaţiile cu care se vor confrunta? Se pare că anumite rubrici din catalog nu aduc contribuţii proactice în viaţa elevilor. Mai pe scurt, teoria o ştim, practica ne omoară.
"Nu pot spune că avem materii inutile... până la urmă, trebuie să ştii câte puţin din fiecare pentru a-ţi forma o cultură generală vastă.
Problema noastră e că ne axăm foarte mult pe teorie, iar practica ce ne va trebui în viaţă e dată uitării", e de părere Raluca (Murgoci). Cornel (Liceul Sanitar "Ana Aslan") se plânge de acelaşi lucru: "Consider numeroase materii nefolositoare, dar nu voi numi decât unele lecţii de română precum «Morometii», «Ultima noapte de dragoste» şi «Ion», care nu mă ajută foarte mult, dar şi ecuaţiile şi inecuaţiile complicate de la matematică, total inutile. Din punctul meu de vedere nu mă ajută să cumpăr două legături de ceapă".
Cu părere de rău, Otilia din Iorga se alătură celor din grupul "multă teorie degeaba": "Sunt de părere că sistemul educaţional românesc are în componenţa sa prea multă teorie şi prea puţină punere în practică a acesteia. Suntem obligaţi să stăm 6 ore pe zi la şcoală deşi invăţăm lucruri peste care probabil nu vom da niciodată în viaţă, dar pe care trebuie să le ştim, riscând în caz contrar o medie scăzută şi automat rezultate nu tocmai satisfăcătoare pentru admiterea la un liceu sau la o facultate. De ce aşa? Pentru că aşa s-a decis în urma schimbărilor pe care învăţământul românesc le-a suferit după '90: materii inutile, cunoştinţe la fel de inutile şi foarte mult timp pierdut, timp care ar putea fi folosit în alte activităţi mult mai înţelepte".
Muzica, desenul, religia în topul orelor pierdute
Mai direct, mai pe ocolite, elevii simt că merg degeaba la orele de desen, muzică ori religie. Fie chiulul şi dezinteresul elevilor, fie informaţiile multe şi deodată, fie talentul sau anti-talentul... aceste materii par să nu trezească interesul elevilor, care preferă să meargă acasă să-şi facă temele la matematică ori engleză. Explicaţiile la aceste ore nu par suficient de bune încât să-i facă pe elevi să înţeleagă utilitatea materiei, ba dimpotrivă.
"După părerea mea, religia, muzica şi desenul sunt materii nefolositoare, deoarece sunt tratate cu neseriozitate atât de elevi cât şi de profesori. Sunt materii la care elevii îşi permit să chiulească. Aceste materii ar trebui introduse doar în orarul liceelor de arte", apreciază Alexandru de la Liceul "Constantin Brâncoveanu".
Raluca, în vârstă de18 ani, elevă la profil real susţine ideea precizând: "Mie religia mi se pare o materie inutilă, pentru că ni se ascund multe lucruri. E greu ca un copil de 16 ani să creadă de exemplu, că din 2 oameni se trag alte 6 miliarde, fără să se fi născut cu maladii ori handicapuri. De asemenea, nu înţeleg de ce percepţia asupra actului sexual e privită negativ. În fond, divinitatea e cea care a creat bărbatul şi femeia, cea care a zis «iubiţi-vă şi înmulţiţi-vă». În mare parte, oamenii nu au relaţii intime dacă nu se iubesc, iar dacă divinitatea nu dorea să existe act sexual, nu mai crea această posibilitate. De asemenea, în şcolile din România se vorbeşte foarte mult despre ortodoxism, fără să se pună accent pe celelalte religii, ceea ce iarăşi mi se pare aiurea, pentru că elevii nu vor fi capabili să facă diferenţa între religii şi să aleagă ei ce e bun şi ce nu. Iar cel mai aiurea lucru cu privire la această materie este modalitatea în care profesorul îţi cere să toceşti cuvânt cu cuvânt pentru testări". În acelaşi timp, Oana crede că religia nu îşi are locul în orar, pentru că fiecare are opinii diferite despre ce înseamnă credinţa în Dumnezeu.
Deşi, în general, tinerii iubesc mişcarea, se pare ca nu toţi apreciază orele de educaţie fizică. Sălile închise, probele şi baremele nepotrivite ori vestiarele mici îi determină pe elevi să nu vină cu plăcere la orele de sport. "Am ajuns să urăsc sportul la şcoală . Şi nu doar eu. Am observat că majoritatea tinerilor. Eu personal sunt dezamăgită de sala prăfuită de sport, în care facem toţi aceleaşi exerciţii ca nişte roboţi. Suntem obligaţi să dăm nişte probe, lucru îndoielnic având în vedere că fiecare are un corp mai puternic sau nu, o condiţe fizică mai bună sau mai slabă. Prefer să fac sport în timpul liber, să alerg în aer liber sau să fac gimnastică. Sunt dezamăgită de felul în care sunt structurate orele de sport şi mă uit invidioasă la elevii din alte ţări care abia aşteaptă această oră pentru a se relaxa", menţionează Maria (clasa a XI-a)
Latina - o limbă moartă?
Nemulţumiri apar şi când vine vorba de limba latină. O limbă cu o gramatica dificilă dă bătăi de cap elevilor brăileni care tind să o includă în categoria materiilor inutile. Deşi există brăileni cu adevărat pasionaţi de latină, există şi multe voci care nu văd rostul acestei ore.
"Materia care nu îmi este deloc pe plac este limba latină. Nu pot spune că sunt total împotriva acestei discipline, dar ar putea fi luat în considerare faptul că elevii de la clasele de filologie dau teza la doar o oră pe săptămână, cu un manual care nu corespunde profilului. Consider că sunt alte obiecte cu o importanţă mai mare la care vom da bac-ul şi admiterea la facultate. Pentru a clarifica lucrurile, ţin să subliniez că nu găsesc această materie complet inutilă, ci doar mă deranjează faptul că teza nu îşi are rostul, având în vedere gradul de dificultate ridicat, numărul mic de ore şi puţinele oportunităţi de a avea continuitate în acest domeniu", spune Georgiana, elevă în clasa a XI-a. Situaţia nu se schimbă mult nici în cazul elevilor din clasa a VIII-a. "În opinia mea, latina e o materie inutilă deoarece e o limbă moartă, care nu se mai vorbeşte, iar elevii sunt ţinuţi degeaba o oră în plus la şcoală, pentru că oricum nu prea se face această materie", spune Andrei.
Îi oboseşte logica pe elevi?
Surprinzător pentru unii, de aşteptat pentru alţii, logica s-a numărat printre materiile amintite de elevi şi considerate ca fiind fără rost. Să fie programa de vină? Modul de abordare dificil? Adina, în vârstă de 16 ani, elevă la profil real: "Pentru mine, logica e cea mai ilogică şi inutilă materie. Mie mi se pare de-a dreptul absurd şi ridicol să învăţ despre definiţia definiţiei sau să demonstrez că o propoziţie falsă e de fapt adevărată."
O altă brăileancă este chiar revoltată în privinţa acestui subiect şi pare chiar a-şi dori dispariţia rubricii "Logică" din orar. "Logica e o materie care nu ştiu dacă foloseşte într-adevăr cuiva. E ora în care absurditatea atinge punctul absolut. În care până şi definiţia are o definiţie, oamenii devin aoameni... Mie una mi se pare o oră inutilă, care nu face altceva decât să completeze numărul de ore pe săptămână al unui elev. De fapt, mai degrabă e vorba de noţiuni inutile. Noţiuni care nu ne vor folosi niciodată. Lista ar putea continua, dar învăţământul nu le ştie pe toate, nu ştie faptul că devenim din ce în ce mai stresaţi din cauza noţiunilor inutile... Dar care totuşi se învaţă". Se pare că propoziţiile Sop sau Sap nu îşi găsesc aplicabilitate în viaţa reală, iar elevii sesizează acest lucru şi tind să respingă aceste informaţii.
Părinţi de aceeaşi parte a baricadei
De aceeaşi parte a baricadei se află şi părinţii, care nu numai că sunt alături de copilul lor, dar se simt în acelaşi timp şi neputincioşi în faţa sistemului. Pe de o parte şcoala dă rezultate în privinţa limbilor străine, de exemplu, dar dă greş în încărcarea elevilor cu pseudomaterii care cer detalii nesemnificative, dar care ocupă timp şi consumă energie.
"Copilul meu e din ce în ce mai obosit. Pe parcursul a câteva săptămâni de şcoală începuse să aiba lipsă de calciu ori fier. Şi toate doar din cauza materiilor inutile pe care le face la şcoală. educaţie tehnologică, religie şi altele... În loc să se axeze pe limba română şi matematică, el trebuie să facă proiecte la tehnologie, să completeze o groază de caiete la religie, iar eu îmi petrec 1-2 seri pe săptămână făcând desene şi pictând ca să îl ajut să nu ia note mici. Trag de el în fiecare dimineaţă să se trezească, iar cele 6-7 ore de somn din timpul nopţii nu îi ajung. Învaţă dimineaţa, iar temele şi stresul îl slăbesc, îl obosesc. Ministrul e incompetent. Trebuie, totuşi, să recunoaştem că învăţământul românesc e mai bun decât cel din Grecia sau Slovacia. Băiatul meu a fost într-o tabară internaţională în Grecia şi a venit acasă spunând şocat că grecii nu ştiu să lege 3 propoziţii în engleză", ne-a declarat mama unui elev.
Profesorul - elementul cheie
Din ce în ce mai mulţi elevi sunt de părere că atitudinea şi gradul de implicare ale profesorului sunt esenţiale în predarea unei materii, indiferent dacă aceasta se încadrează în profil sau nu. De aceeaşi părere e şi Dragoş, care declară că "profesorul poate afecta opinia elevului, indiferent dacă materia respectivă e una de care ar avea nevoie sau nu. Modul în care predă profesorul afectează foarte mult opinia elevului despre materia respectivă. În acelaşi timp, dacă profesorul nu se implică, elevul îşi va pierde interesul. Destul de des, caracterul profesorului şi modul în care predă, abilitatea de a se face ascultat şi de a capta atenţia, va atrage chiar şi un elev ce nu e interesat de materia respectivă, însă în cazul opus este foarte posibil ca un elev pasionat să îşi piardă interesul. Aşadar, concluzia este că întotdeuna vom da vina pe profesor."
Nu sunt profeţi nici specialişti, dar simt nevoia să demonstreze faptul că sunt conştienţi de neregulile ce îi afectează în mod direct. Deşi mulţi pesimişti ar spune că nu se mai poate face nimic, elevii sunt nevoiţi să se adapteze prin propriul program şi prin propriul mod de abordare a informaţiilor. Fie că sintetizează singuri materia, fie că o ignoră ori o înţeleg pe ici-colo, elevii sunt nevoiţi să înfrunte zi de zi bareme, teste, date, cifre, comentarii ori simple întrebări de genul "La ce îmi trebuie asta?"
