"Las'că plecăm noi din Brăila"

Şi când vânzătoarea de la chioşc te enervează zilnic printr-o strategie de piaţă numai de ea ştiută, cum să vrei să mai rămâi o clipă în plus? În ciuda argumentelor subiective, tinerii sunt conştienţi că ce le trebuie lor e un viitor sigur, care să-i împlinească... şi se cam pare că Brăila nu are ce să bage în sacul dezvoltării. De mic, copilul are ca motto "oriunde e mai bine", transferat de la părinţii ce parcă parcă regretă că nu au plecat şi ei. Cei ce se gândesc cu mai multă seriozitate la o posibilă plecare definitivă sunt liceeni. Vor să urmeze cursurile unei universităţi de prestigiu şi se ştie prea bine că Brăila încă încearcă să menţină sistemul universitar pe linia de plutire. Presupunând că se întorc în oraşul natal după absolvirea facultăţii... ce motiv ar avea să facă asta? Elevii văd bine că până şi un job prost plătit îl găseşti numai pe pile. Angajatorii tentanţi sunt puţini, locurile de muncă nu satisfac pe deplin nevoia de expansiune a noii generaţii. Totuşi, oraşul nu a rămas gol. Sunt persoane care fac faţă situaţiei sărăcăcioase, care rămân în Brăila şi care învaţă să se descurce. Puţini sunt aceia care îşi doresc să schimbe ceva, care se implică, care întreprind ceva după terminarea studiilor.

Mulţi tineri sunt efectivi "răpiţi" de viaţa dusă în studenţie. Au dovedit că-şi pot găsi un job pe placul lor, că îşi pot extinde cu uşurinţă orizonturile cunoscând oameni experimentaţi, împărtăşind experienţe. Şi când tânărul vede că e pe drumul cel bun... nici prin cap nu-i mai trece să se întoarcă.

Unii fug spre civilizaţie. Au visat dintotdeauna să trăiască într-un oraş mare, în care să nu fie înjuraţi la colţ de stradă, să nu fie muşcaţi de câini în faţa scării, să nu cumpere aceleaşi produse în fiecare zi, să nu stea la coadă ca să-şi plătească facturile, să nu caute o carte o zi întreagă şi să n-o găsească în nicio librărie înghesuită, să nu trebuiască să asculte ritmuri fără sens în autobuz... eh... o întreagă listă. De fapt, tinerii sunt speriaţi de incertitudinea viitorului, de starea asta generală de comoditate, de putrefacţie totală. Situaţia altor oraşe din România seamănă, doar că la noi se vede mai bine... nu încearcă nimeni nici măcar să o mascheze. Iar tinerii nu mai pot fi păcăliţi cu texte standard de genul "s-a construit... s-a înfiinţat", "special pentru tineri", "au şansa să", "anul ăsta asociaţia"... până şi cei mai tineri observă că ne ducem uşor la vale, cu toţii, ţinându-ne de mînă.

Poate dacă nu ne-am compara mereu cu alţii am rămâne muţi, conformaţi, înghiţind eugenii la nesfârşit.

Cei norocoşi apucă să se stabilească la timp, să-şi dea seama cum merg lucrurile şi să pătrundă în sistem, alţii pleacă în ţările calde sau se întorc acasă nemulţumiţi de soarta lor...

"Migraţia" tinerilor e mai mult decât un complex de provincial, e o şansă care se aprobă. Şi să nu o numim laşitate, căci cu o floare nu se face primăvară.

Problema e că elevii buni sunt apreciaţi, dar nu la noi. Ironic, după ce unii şi-au găsit norocul în alt oraş, nu se mândresc că sunt născuţi în Brăila, dar brăilenii se mândresc cu ei, atât timp cât nu au fost sprijiniţi de oraş când a fost nevoie. Mai pe scurt, nepăsarea unora, pe lângă uimire şi indignare, ne plictiseşte.