În urmă cu un an am scris un bilanţ la sfârşit de an şcolar, în tonul căruia se putea simţi atât revoltă, faţă de toate nedreptăţile despre care scrisesem, cât şi recunoştinţă. Acum, pusă în faţa ecranului, nu reuşesc să scriu decât cu foarte multă emoţie. Odată cu acest articol, pentru mine "Obiectiv Junior" s-a încheiat pentru totdeauna. Am terminat liceul, în trei luni plec la facultate şi îmi este mult mai greu să mă despart de pagina asta decât aş fi crezut vreodată. Îmi amintesc sentimentul unic pe care l-am avut când am văzut prima dată un articol semnat de mine. Totuşi, atunci nu bănuiam nimic, nici din importanţa deosebită pe care "Obiectiv Junior" o va avea pentru mine, nici din felul în care această pagină va evolua. Deşi este ultimul meu articol, nu cred că este unul foarte bine scris, dar ştiu măcar că este unul foarte sincer.
Scrisul nu dăunează sănătăţiiDespre despărţire
Erau în primii ani de liceu când mi-au trimis primele texte şi când i-am văzut întâia oară. Pe obiectiv_junior@yahoo.com s-au strâns 327 de articole, alte câteva sute fiind îngheţate în arhiva ziarului. Interviuri, reportaje, editoriale, ştiri. Despre adolescenţi şi despre frământările lor, dar şi despre problemele "oamenilor mari", trecute prin filtrul curat al unei vârste necorupte de putere, de blazare ori de bani. Texte scrise cu candoare sau curaj, cu revoltă sau cu umor. Texte scrise în primul rând cu multă pasiune, de câţiva adolescenţi sclipitori care au înţeles că Legea Tăcerii este nocivă unei societăţi normale. Ei au ales să-şi asume cuvântul. Au ales să vorbească, au ales să scrie, atrâgându-şi simpatii şi antipatii din partea cititorilor, colegilor ori profesorilor.
Aceasta este ultima ediţie "Obiectiv Junior". Ultima din acest an. De câţiva dintre juniori ne despărţim însă definitiv, fiindcă au terminat liceul şi au ales să plece. Din Brăila şi chiar din România. Cu ceilalţi o să vă reîntâlniţi în toamnă.
