Probabil buna mediatizare şi legătura strânsă cu publicul reprezintă secretul acestuia. Pun accent pe faptul că teatrul are admiratori, şi încă mulţi, deoarece este un punct forte al culturii brăilene. Să nu uităm că tinerii trebuie formaţi cultural, iar o educaţie artistică nu se câştigă de la playback-uri în aer liber ori expoziţii făcute la indigo. În şcoli puţini profesori îi îndeamnă pe elevi să participe la evenimente culturale, să se impună artistic, să-şi formeze o opinie în legătură cu activitatea culturală a Brăilei. Din păcate, există numeroşi tineri care învaţă pagini întregi de "teorie artistică"la şcoală, apoi ocupând unul din locurile sălii teatrului pentru a vorbi cu colegul din dreapta, a râde cu cel din stânga sau a se uita, frustrat, la scenă. Tinerii au nevoie să interacţionize direct cu arta, să participe la dezvoltarea ei.
Teatrul a rămas cam singura instituţie cu baze puternice, la care brăilenii pot apela cu încredere pentru a petrece o seară interesantă, ruptă de cotidianul nostru atât de instabil. Partea bună e că sălile tatrului au parte de găgăgioşi mai mult din întâmplare, superficiali din fire, tinerii "colţ de bloc" nu îşi părasesc prea des sediul specific, iar publicul este format din aceiaşi oameni fideli. Şi, sincer, asta e ceea ce ţine pe linia de plutire oraşul. La cinema oamenii nu merg, la galerii mai puţin, concerte bune mai răruţ... M-am săturat de fragmente de genul " la evenimentul cultural au participat zeci de tineri " sau "proiectul cultural a reunit tineri din mai multe licee". Serios, cea mai bună formă de exprimare e să-ţi cumperi un billet să te duci împins din impuls să vezi o piesă drăguţă.
Hai să nu vorbim despre efectul de turmă. Pe lângă efectele devastatoare ale acestei epidemii de "prost-gust", visăm la o Europă frumoasă şi primul care a deschis porţile către această normalitate mult râvnită a fost teatrul.
Importantă este, desigur, empatia. Cu grijă însă, pentru a nu cădea în plasa tragediei zilnice... să nu confundăm strategia politică a oraşului cu Hamlet ori să ţinem economia într-un continuu vis al unei nopţi de vară.
