Primele întrebări ("De ce eu?"), primele nelămuriri ("Nenorocitul, cu ce sunt eu mai prejos decât ea?"), prima oară când vrei să faci crime fără să-ţi pese de urmări şi o hârtie cu sute de posibilităţi de a muri.
Am scris în "Obiectiv junior" pagini întregi despre şcoală, profesori, ţară, români, străini, criză, nemulţumiri, impresii, tineri şi lucrurile drăguţe din viaţa acestora, despre cum năvălesc românii în mall când sunt reduceri, despre cum năvălesc românii în mall când nu sunt reduceri şi câte şi mai câte. Am scris inclusiv despre adolescenţă şi, gândindu-ne la aceasta, momentele cu adevărat importante sunt cele care ni se întipăresc în minte pe vecie. "Oare să-i spun?" , "Oare ce o să zică?", "Oare cum să-i atrag atenţia?" Sunt sigur că fiecare dintre noi şi-a pus aceste întrebări pe cât de naive, pe atât de importante în viaţa unui adolescent. Pentru unii, amintirea primilor fluturi în stomac apare ca o imagine vagă, puerilă, pentru alţii fiecare gest rămâne viu şi aduce mereu un zâmbet. Pentru unii e amuzant, pentru alţii de-a dreptul dramatic. Tu când te-ai îndrăgostit prima oară?
"Pluteam şi, nu exagerez, eram fericită"
Prima tresărire, primul joc, primele cuvinte... toate acestea par puerile acum. Pentru Miruna, în vârstă de 18 ani, prima iubire este unică prin puritate şi sinceritate. "Prima dragoste: un pupic timid pe obraz, zâmbete, chicoteli, cam aşa aş putea să caracterizez prima mea experienţă din aceasta etapă a vieţii. Eram mică, poate că mult prea mica, dar fiecare din noi trece prin astfel de momente. Uneori, privind în urmă, te cuprinde un sentiment de nostalgie când te gândeşti cât de pură şi nevinovată e «dragostea» dintre doi copii de grâdiniţă şi, făcând o paralelă cu principiile adolescenţilor de astăzi, cu siguranţă am vrea să dăm timpul înapoi şi să mai fim iarăşi preşcolari".
Pentru Andreea (15 ani), o situaţie copilăroasă s-a transformat într-o prietenie frumoasă. "Aş putea începe prin a spune că băiatul de care m-am îndrăgostit este colegul meu de 8 ani... Niciodată nu am purtat o discuţie serioasă. Eram ca doi străini, până când, într-o zi ne jucam copilăreşte. Eu am vrut să mă fac observată şi l-am măzgălit cu pixul... Am început să ne jucăm, să ne «batem», să chicotim, să flirtăm... El m-a luat de mijloc şi m-a sărutat. Mi-a plăcut, dar, ca să nu-i arăt acest lucru, am făcut-o pe supărata... Şi nu am mai vorbit cu el 2 zile... El tot încerca să mă înveselească, să mă împace şi a şi reuşit. Nu ştiam cu adevărat ce se întâmplă cu mine, dar am hotărât să-i spun că-mi place... El nu m-a crezut, a început să râdă, dar a observat că eu chiar vorbeam serios... Ne-am sărutat şi de atunci a început o relaţie frumoasă, care încă există".
Prima persoană care te face să zâmbeşti aparent fără motiv creează poveşti frumoase. Fie că o numim telenovelă, fie că îi spunem dragoste cu năbădăi, fiecare experienţă atrage după sine situaţii diferite, probleme aparent fără rezolvare şi seri care parcă nu se mai termină. Sentimente necunoscute îi îndeamnă pe adolescenţi să păşească într-o lume necunoscută, cu teamă dar şi cu noi speranţe
O brăileancă de numai 15 ani ne împărtăşeşte amintirea primei iubiri, amestecul de senzaţii necunoscute, dar totuşi atât de naturale. "Prima dragoste a adolescenţei, ceva pueril şi nevinovat, care totuşi ne marchează adolescenţa... Nu a fost ceva serios, nici pe departe, dar în inocenţa ei, prima dragoste rămâne mereu prezentă. M-am îndrăgostit fără să-mi dau seama, începând să-mi pese uşor, uşor şi să-i urmăresc involuntar mişcările. Fiecare privire de-a lui era cântărită, fiecare cuvânt mi-l repetam şi îi dădeam diferite sensuri. N-am avut habar ce e, dar îi urmăream fiecare pas. Indiferenţa pe care mi-o arăta mă făcea mai interesată de el... fără măcar sa-mi dau seama. Ne apropiam din ce în ce mai mult şi, într-o seară, în timp ce dansam la un party, după ce m-a ridicat în braţe şi m-a învârtit, m-a sărutat. Pluteam şi, nu exagerez, eram fericită şi confuză... Nu înţelgeam cum te pot cuprinde atâtea sentimente... Dar a fost ceva nevinovat, care a dispărut la fel cum a apărut, subit. Insă a fost prima dragoste, cea care nu se uită niciodată".
"Primul meu sărut a fost magic"
Unii caută un prieten sincer şi nu găsesc, îşi petrec luni întregi căutând. Unii vizionează filme siropoase şi visează la iubirea perfectă, sinceră şi stângace, exact ca în serialele americane. Însă alţii au parte de aşa ceva: "Prima dragoste am întâlnit-o, aşa cum zic toţi, într-un moment în care nu o căutam. Totul s-a petrecut atât de repede şi de ciudat, încât m-am trezit iubind nebuneşte şi punându-mi întrebări care mă îngrozeau la vremea aceea. Şi acum încă mă mai întorc cu plăcere să mă îmbăt din voluptatea acelor momente pe care nu le voi uita niciodată şi la amintirea cărora voi tresări înfiorată mereu. Mult discutatul prim sărut a fost, din fericire pentru mine, o experienţă destul de plăcută, deoarece totul a decurs de la sine. Nu au existat stângăcii sau momente penibile", mărturiseşte Elena.
De la un scenariu de film la realitate nu e decât un pas. Exact aşa a fost pentru Ana, o adolescentă de 16 ani: "Prima iubire, primul sărut... cât mister, câte întrebări îţi pui despre acest lucru poate banal pentru unii. Primul meu sărut a fost magic. Ce l-a făcut aşa? Ei bine, un băiat blond cu ochii căprui, atent, calm, puţin timid, perfect în ochii mei. Şi o bancă ascunsă sub o salcie imensă. Atingerea lui mi-a trezit fluturaşii din stomac. Am început să transpir, să mă înroşesc, arătându-mi astfel emoţia şi nesiguranţa. M-au năpădit o mulţime de întrebări: ce trebuie să fac? Cum? Şi dintr-o dată, gata, s-a întâmplat. Primul sărut a fost scurt, dar perfect."
Deşi mulţi tineri nu realizează, responsabilitatea şi asumarea unor sentimente îi schimbă total. Prima dragoste este, de fapt, un prim pas spre maturizare. "Primul sărut nici nu mi-l aduc aminte foarte bine. Aveam vreo 14 ani. S-a petrecut într-un loc prea puţin în concordanţă cu «doctrina» romantică: în faţa blocului, într-o seară de august. Şi a fost ceva ciudat şi nou, şi deloc cum mă aşteptam să fie acel prim sărut. Nu m-a impresionat cu absolut nimic, ba chiar îmi aduc aminte că eram un pic dezamagită, probabil din cauza faptului că văzusem prea multe filme de dragoste. Iar prima dragoste m-a luat prin surprindere, m-a dat pe spate, m-a adjudecat cu totul. Cuvintele sunt mici să descriu ce a însemnat ea. Ideea e că nu am crezut vreodată că sunt capabilă să iubesc în felul ăla. Şi cu atât mai puţin, nu am crezut că o să îmi doresc din prima să fie ceva ce să dureze toată viaţa. Prima dragoste sigur e cea mai frumoasă pe care o poate omul simţi pentru că toate senzaţiile sunt la intensitate maximă. După ce le cunoşti, deja parcă nu mai are acelaşi farmec. Fiecare poveste de iubire e diferită şi fiecare băiat sau bărbat ne va face să simţim altfel, dar senzaţiile «de bază» rămân aceleaşi şi sunt doar o singură dată noi şi extraordinare", spune Cristiana
Cu toate că baieţii sunt mai rezervaţi în privinţa asta, Paul, în vârstă de 18 ani, spune: "Prima dragoste? Eram prin clasa a VIII-a, ea era cu un an mai mică decât mine. Nu am folosit bileţele, însă «sms»-ul şi «messengerul» au fost sfinte. Pot spune că a fost un exemplu de «iubire cu năbădăi». Prietenii mei nu o plăceau, oarecum şi viceversa, şi ne certam şi împăcam zgomotos, însă totul a durat 9 luni, relaţia fiind curmată de infidelitate (nu a mea). Nimic de regretat, una peste alta. În urma acestei prime iubiri am devenit mai puţin naiv şi am început să văd lucrurile altfel, maturizându-mă din acest punct de vedere"
"Mi-am pierdut şansa de a avea un prim sărut ca în poveşti"
Să nu uităm de cei care nu acordă o importanţă aşa de mare acestui subiect, cei pentru care prima dragoste nu e neapărat şi cea de neuitat. Când ne uităm în urmă, cu toţii suntem de acord că experienţele prin care am trecut au fost absolut cruciale la momentul respectiv, însă acum le privim ca pe nişte lucruri copilăreşti, dar pe care, parcă, am vrea să le retrăim, cu tot cu stângăcia şi ameţeala vârstei. Este şi cazul Silviei, în vârstă de 19 ani: "Prima dragoste... şi acum mă bufneşte râsul. Nu o pot numi dragoste în adevăratul sens al cuvântului, asta e clar. Eram la gradiniţă, eram leşinată după un coleg, Alin îl chema. Parcă s-a întâmplat ieri: educatoarea se prinsese şi mereu ne punea în aceeaşi bancă sau în aceleaşi perechi de dans în serbări, acum mi se pare foarte haios. Primul sărut, nu atât de haios precum prima «dragoste». Era într-o vacanţă de vară, la o terasă... mulţi, mulţi prieteni noi, iar unuia i se pusese pata pe mine. Eram destul de ameţită şi când a venit momentul să se spargă gaşca, tipul în cauză n-a nimerit obrazul. De fapt, singura parte haioasă de aici e că nu îmi amintesc exact numele lui, ştiu că începea cu M... "
Totuşi, se pare că sentimentul acela despre care în general oamenii scriu cărţi nu l-au trăit chiar toţi. Nu am avut toţi norocul să simţim fluturaşi în stomac şi să avem impresia că lumea ni se aşterne la picioare: "Prima data m-am îndrăgostit in clasa a IX-a, însă nu pot spune că a fost acea dragoste despre care se vorbeşte în cărti. Eu nu am avut «fluturaşi în stomac» şi am rămas cu picioarele pe pământ. Despre primul sărut nu aş vrea să vorbesc. Nu a fost o experienţă prea plăcută."
Că nu am simţit că plutim e una. Dar că nici nu vrem să ne aducem aminte de prima "îndrăgosteală", iar atunci când ne amintim ne vine să intrăm în meniu şi să-i dăm delete, e alta. La fel s-a întâmplat şi pentru Raluca, în vârstă de 17 ani, care nu îşi va aminti cu prea mult entuziasm această primă experienţă: "Primul sărut... o amintire într-un fel neplăcută. Seara de revelion, cu prietenii, dans, muzică şi puţin mai multă băutură.Totul a dus la un sărut oribil şi neprevăzut. După o seară plină, un coleg a hotărât să mă ducă acasă din cauza stării mele de ameţeală. In staţia de autobuz, doar eu, puţin cam beată dar destul de conştientă. Şi el. Nu îmi amintesc exact dar în ceaţă revăd sărutul acela puţin forţat. Aşa pot spune eu că mi-am pierdut şansa de a avea un prim sărut ca în poveşti la care orice fată visează. O noapte de beţie şi un coleg cam nepăsător şi egoist mi-au spulberat visul într-o secundă. Experienţa aceasta atât de neplăcută a rămas ca o pată neagră în amintirile mele."
