- Sincer...Care este busola vieţii dumneavoastră? E probabil să-mi răspundeţi că teatrul...
-Puţin mă interesează pe mine "cariera", "concurenţa"...Dragostea! Pentru ea suntem născuţi. După dragoste strigai...iubire, dragoste...Fiecare o vrea, au doar câţiva, doar câţiva dau peste ea, ori peste ei, cum se-ntâmplă...Carieră, politică...Mă interesează pe mine până-n... (Vânzătorul de iluzii)
- Ce v-aţi spus când aţi părăsit scena?
-A sosit momentul să fiu eu scriitorul propriei mele vieţi. Să mi-o rescriu eu, cum aş vrea s-o trăiesc de aici înainte. În dragoste. Fericit. Caracterele tari pot să-şi refacă destinul singure. Am aflat eu... (Vânzătorul de iluzii)
-Dar publicului?
-Îngropaţi-mă! Da' îngropaţi-mă odată, în mijlocul turmei de capre, îngropaţi-mă-n aruncarea pietrelor...Căci numai eu, cu limba mea otrăvită v-am ademenit aici, de parte de casele voastre şi de inima voastră... Mi-a părut bine de cunoştinţă. Eu am plecat. Ca evreul. Umblu.( Angajare de clovn ; eMeS)
- Ce facem noi oamenii când nu simţim puterea de a crea propriul nostru destin...aşa cum aţi spus că simţiţi?
-Ne mişcăm numai şi numai după scenarii hotărâte dinainte, croite de altul, de alţii, de altcineva. Repetăm, cu vieţile noastre, ca vacile duse la tăiere, aceleaşi variante tip. (Vânzătorul de iluzii)
-Acest drum pe care omul ar trebui să şi-l găsească singur este foarte greu de găsit. Pentru artişti e mai uşor?
-N-a fost altfel pentru noi, niciodată...Dacă asta te mai încălzeşte... ( Vânzătorul de iluzii)
- Dar rolurile pe care le-aţi interepretat nu v-au adus mai aproape de ceea ce omul Cornel Cimpoae îşi doreşte câteodată?
-Printre roluri, ei, da! Care îmi fac viaţa!... Am încercat s-o scot la un capăt. Nu mi-a ieşit! Acum vreau altfel...Alt scenariu, alte vorbe. (Vânzătorul de iluzii)
- Ce le spuneţi celor ce nu vor să-şi vadă propriile vieţi ?
- Golanilor ! Tot cum vă ştiu...Proşti şi înfumuraţi aţi fost, proşti şi înfumuraţi aţi rămas. (Angajare de clovn)
- Mă scuzaţi...d-voastră chiar aţi jucat în «Angajare de clovn»? Păreţi aşa serios...
- Am jucat pe scenă de lemn! Am avut lemnul sub picioare! Toţi au bătut din palme...Pentru voi mă rog, pentru voi îmi tocesc oasele şi ultima picătura de sânge, pentru voi mi se scurge carnea mea cea abătută...pentru voi eu văd! Am fost în trupă! Actor! Nu mă crezi, treaba ta. Mi se rupe. (Angajare de clovn)
- Ce fac dacă nu am înţeles teatrul suficient ca să vă pot înţelege acum?
- Mergi la piaţă. Te scălâmbăi şi zici "Circu! Trece circu!". (Angajare de clovn)
- Ce te faci cu un om care nu se urneşte din loc? Stă locului, nu vrea să plece. Îl rogii, îl ameninţi, dar el nu se clinteşte. Poate că-l şi baţi. Poate că asta-l face să se urnească. Dar poate că nu. Atunci îi distrugi acoperişul ca să plouă peste el. Până la urmă dărâmi şi pereţii şi omul stă în aer liber; vara, arşiţa soarelui, iarna frigul, ninge şi ninge. El rămâne acolo unde e. Tot poate să spună : nu vreau. În asta constă demnitatea omului. (Herr Paul)
- Dar dacă astfel de oameni vin în sală? Vi s-a întâmplat? Dacă gândurile lor zboară în jurul replicilor fără să se atingă? Dacă sufletele trec pe lângă scenă fără să vă înţeleagă? Atunci ce le spuneţi?
- ...stop, stop, stop, opriţi-vă! strig, isprăviţi odată cu goana asta la vale! Vreau să schimb o vorbă cu voi... dacă nu există nicio limbă în care să ne înţelegem, atunci în limbajul semnelor, cu zece degete, rostogoliri de ochi şi clătinări din cap. La urma urmelor asta e o limbă universală...( Herr Paul)
- Ştiu că piesa preferată este Herr Paul.Ce ar spune Paul dacă v-ar vedea luptând pentru viaţa publicului?
- Nu merită să reîncălzeşti tăiţeii! (Herr Paul)
- Dar publicul merită resuscitat?
- Pentru asta am venit. Categoric.Vedeţi, purceluşul a râs. Aţi văzut? Asta e dovada că trăiesc.
- Să înţeleg că acesta este menirea dumneavoastră?
- Asta înseamnă muncă, nu glumă. (Herr Paul)
- Cum reacţionaţi, totuşi, la cei ce nu înţeleg viaţa unui actor?
- Eu cred că nemernicii-şi bat joc de noi. Eh, un pic tot îşi bat joc de noi. Ne iau şi ei un pic peste picior. Asta-i tot. (Angajare de clovn)
Cum aş putea să simt măcar pentru o clipă libertatea scenei?
Intraţi în scenă şi exclamaţi: "Cum să fac să scap de inocenţa mea!" (Herr Paul)
- Un actor poate schimba lumea? Eu asta îmi imaginez de când eram mică..
- Din păcate, nu-i cu putinţă. Copil nemaipomenit ce eşti! Du-te acasă! Du-te în patul tău cel rece şi încălzeşte-te.
- Vă simţiţi tânăr?
- Mă uit la picioarele mele cu tălpi înguste şi mai degrabă mici, puţin solicitate, nebătătorite şi nelăşite de umblatul pe asfalt şi nedeformate, delicate, ca nişte lăbuţe de câine. Dar sensibile, altminteri aş putea să dansez cu dumneavoastră sau aş putea să dansez şi de unul singur... (Herr Paul)
- Vă simţiţi uneori ameninţat de viaţă?
- Sunt un om liber, nu posed nimic, nu mi se poate lua nimic! Da, sunt un om liber! Nu depind de proprietate. Vă las vouă totul! (Herr Paul)
- Dar viaţa e dură.
- Voila, la vie. Aşa-i cu doamna viaţă. Lu' unu' i se ia şi altul o înhaţă. (Herr Paul)
- Sunteţi mulţumit de ceea ce sunteţi?
- Da. Mai că am ajuns deja un model pentru alţii, mai puţin buni. Doar un pic nehalit. Un om în toate minţile îşi pune întrebarea dacă a meritat osteneala. Nu poţi să nu te întrebi...
- Vreun gând pentru cei ce cred în dumneavoastră în ipostază de creator?
- Scriu...am scris! Vă înapoiez pana. (Herr Paul)
Despre viaţă. Despre noi.
Am avut încredere în spusele lui cum nu am avut încredere în noi înşine şi ne-a fost teamă de replicile lui cum nu ne-a fost de propria noastră conştiinţă. Cornel Cimpoae ne răspunde astăzi la nişte întrebări pe care ne-am dorit de atâtea ori să i le adresăm în timpul spectacolelor, dar era prea întuneric în sală. Da, era aşa linişte... şi scenariul nu ne lăsa, iar plasatoarele ne faceau semne disperate să ne oprim ideile.
