Folosind clişee gen: "pe vremea mea" sau "tinerii din ziua de astăzi", părinţii încearcă din diferite motive cum ar fi propriile greşeli sau gura lumii să îşi ţină odrasla în frâu şi - de ce nu? - să o şi controleze, asta însemnând de multe ori să nu o lase să descopere lumea singură, ci să trăiască într-un univers de porţelan, pe care ei îl construiesc fără a-i lăsa dreptul de a "părăsi cuibul" şi de a încerca să evolueze singur, chiar cu riscul de a greşi.
Pot fi remarcate două categorii de relaţii cu părinţii: cele care constituie un conflict continuu din cauza concepţiilor învechite ale părinţilor şi dorinţa adolescentului de a se impune şi cele în care "trunchiul" îşi lasă "aşchia" să sară unde vrea, să facă ce îşi doreşte, cum îşi doreşte şi când doreşte având însă în vedere anumite reguli cu care cele două părţi sunt de acord.
Conflictul dintre generaţii este o problemă dezbătută până la saturaţie de-a lungul anilor, diferite întrebări fiind ridicate în această privintă. În ciuda discuţiilor interminabile, acest conflict persistă, odată cu trecerea timpului căpătând chiar aspecte mult mai grave în ceea ce priveşte ambele părţi implicate.
Disputele sunt atenuate odată cu trecerea anilor în anumite cazuri, dar în altele, mai puţin fericite, persistă, lăsând "urme" adânci asupra personalităţii copilului.
Pentru un adolescent, părintele trebuie să însemne aceea persoană cu care poate vorbi deschis şi liber despre ce simte, fără a-i fi frică de faptul că va plăti cu o săptămână de stat în casă dacă încearcă să îsi impună propriul stil şi propriile gusturi.
Din prea multă protecţie sau chiar din cauza concepţiilor depăşite, unii părinţi tind să pătrundă în viaţa copilului lor mai mult decât este nevoie, răpindu-i ocazia de a se dezvolta frumos şi armonios şi uitând că adolescentul secolului XXI este forţat de societate şi de împrejurări să se comporte într-un anumit fel, acest lucru nefiind însă sinonim cu noţiunea de a o apuca pe căi greşite.
Părinţilor le este greu să se obişnuiască cu tehnologia cu care copiii lor au crescut sau cu obiceiurile acestora, dar trebuie să fie conştienti că asa cum ei şi-au dorit să fie înţeleşi şi acceptaţi în perioada adolescenţei şi copiii lor au aceleaşi drepturi, chiar dacă trăiesc într-o societate diferită.
