În cazul nostru, al românilor, e fix pe dos. Cînd vin sărbatorile, toată lumea o ia razna. Ne organizăm în turme şi tăbărâm pe fiecare supermarket care ne iese în cale, ăsta da dresaj. Ne îmbrâncim la cozi interminabile pentru că e ofertă la cozonaci, deci s-a cam dus tradiţia cu făcutul cozonacilor acasă. Preferăm să facem un grătar la pădure cu prietenii, că - na! - aşa face toată lumea. Deci, s-a cam dus şi masa de Paşti servită în familie. În urma noastră lăsăm munţi de plastic, dar gospodinele au început să coloreze ouălele cu vopsea ecologică, semn că încă mai există persoane cărora le pasă de Terra. Înjurăm în timp ce aşteptăm miezul nopţii să luăm lumină, s-a dus şi cu acest ritual. După ce terminăm treburile astea mergem într-un bar, tot cu amicii. Bem până nu mai ştim de noi, ca mai apoi să facem o vizită şi pe la spital, să aibă şi televiziunea ce filma. Un mic scandal ca să nu stea poliţia degeaba şi cam gata, a trecut şi Paştele de anu' ăsta.
E trist că s-a ajuns la aşa ceva, că am uitat de noi. Dar poate că pentru unii e mai convenabil să fie aşa. "Societatea condusă de ciobani este, de fapt, o turmă". Ideal ar fi să ne schimbăm cât mai repede, să nu ajungem asemeni mieilor măcelăriţi în această perioadă, singura tradiţie la care nu am renunţat complet.
Sărbători cu bine!
