... şi totuşi, în urmă cu 2009 ani, într-o iesle din Bethleem, primul Crăciun a marcat sosirea lui Iisus Hristos pe pământ. Astfel, Crăciunul a devenit una dintre cele mai importante sărbători creştine. Zi în care - spune dogma creştină - oamenii ar trebui să simtă în adâncul inimii lor întreaga bucurie a Naşterii Domnului. Zi care ar trebui să fie asociată cu duioşia, candoarea, iubirea, curăţia, delicateţea duhovnicească, fiorul interior. Un timp al bucuriilor, al păcii şi al liniştii sufleteşti. Pe scurt, aşa arată un Crăciun adevărat. Un Crăciun al spiritului.
De unde şi până unde acest hău căscat între adevăratul Crăciun şi această urgie consumeristă? Crăciunul nu mai înseamnă Iisus. Crăciunul este mult mai strâns legat de bătrânelul durduliu cu barbă albă, îmbrăcat într-un costum roşu şi a cărui sanie e trasă de reni, decât de numele lui Iisus. Gândiţi-vă la sutele de Moş Crăciuni care împânzesc întreaga lume odată cu începutul lunii decembrie. Moş Crăciuni din plastic. Moş Crăciuni din pluş. Moş Crăciuni care cântă, care luminează, care dansează. Moş Craciun în mărime naturală. Moş Crăciun ca breloc. Moş Crăciun agăţat în brad. Moş Crăciun prins în păr. Cercei Moş Crăciun. Suport de lumânări Moş Crăciun. USB-port Moş Crăciun. Săpunuri Moş Crăciun. Farfurii Moş Crăciun. Pix Moş Crăciun. Moş Crăciun pe sticla de Cola, pe pachetul de cafea, pe cutia de bere. Moş Crăciun pe panourile publicitare. Moş Crăciun la bara de striptease etc. Este evident că într-o astfel de concurenţă acerbă "bătrânelul", transformat "corect politic" într-un agent comercial, câştigă detaşat. Crăciunul nu mai reprezintă, în niciun caz, Naşterea Domnului. Crăciunul a devenit podiumul pe care defilează un Moş Crăciun îmbuibat, cherchelit şi plind de hachiţe post-moderne.
Dar Craciunul nu se reflectă nici în câte cadouri primeşti, nici în opulenţa bradului. Crăciunul nu înseamnă să mănânci pe muchia apoplexiei şi nici să cumperi până leşini. Crăciunul nu vine dacă Primăria a împodobit străzile şi nici când plouă cu reduceri la Carrefour. Crăciunul o să vină atunci când o să vrem să-l primim. Atunci când vom putea lăsa murătura şI ciolanul din mâini pentru a-i putea deschide uşa.
Crăciunul, sărbătoare a consumului
Indivizi trişti, trişti pentru că se închid magazinele prea devreme. Super-oferte care-ţi irită privirea. Decoraţii de prost gust. Telecomenzi butonate încontinuu în căutare de emisiuni şi filme proaste. Cetăţeni postaţi în faţa televizorului, devorând castroane cu cârnaţi. Mai multe cadouri. Şi mai multe cadouri. Mai multă mâncare. Şi mai multă mâncare. Mai mult timp liber. O eternitate de timp liber, dacă s-ar putea. Pe scurt, aşa se conturează un tablou tipic de Crăciun din secolul XXI. Un Crăciun în care oamenii s-au lepădat de haina semnificaţiei şi, înarmaţi din cap până-n picioare cu carduri şi tichete, au pornit pe drumul unui Damasc al shoppingului...
