După 11 ani de şcoală am mai realizat ceva, că toate aceste reforme, toate aceste schimbări şi tot acest sistem pe care societatea tinde să-l eticheteze "de învăţământ" nu m-au învăţat mare lucru. Tot acest sistem mi-a oferit pe tavă o istorie dacă nu de multe ori falsificată, cel puţin împânzită de lacune revoltătoare, omiţând mereu punctarea lucrurilor esenţiale ale vieţii. Învăţământul românesc nu m-a învăţat ce este dreptatea, nu m-a învăţat să preţuiesc adevărata valoare, nu a încercat să-mi formeze un spirit critic, ci a insistat să fac tot posibilul pentru A NU DERANJA. Învăţământul românesc mi-a băgat pe gât pseudo-valori. Învăţământul românesc mi-a dat de înţeles că fermitatea morală nu-şi are rostul dacă nu încape în domeniul bunului public. Învăţământul românesc nu m-a învăţat mai nimic despre cultură, însă m-a învăţat că fără diplome şi fără un C.V. de grosimea Bibliei sunt o ratată. Învăţământul românesc nu mi-a oferit modele. Învăţământul românesc nu mi-a făcut niciun fel de educaţie politică. Învăţământul românesc a încercat să practice cu mine uitarea. Învăţământul românesc m-a învăţat că în viaţă trebuie să mă port umil, să fiu fată cuminte. Învăţământul românesc m-a învăţat să reproduc sute de pagini învăţate pe de rost. Învăţământul românesc nu a vrut să am opinii, idei care "să supere", "să jeneze", "să doară". Învăţământul românesc a vrut să vorbesc în limba lui, cu exact aceleaşi cuvinte pe care el mi le şopteşte cinci zile pe săptămână la ureche. Învăţământul românesc m-a învăţat că notele sunt mai importante decât ceea ce ştiu: notele reprezintă elevul, nu cunoştinţele. Însă învăţământul românesc nu a reuşit să facă din mine un barbar, un om nou. Învăţământului românesc nu i-a reuşit experimentul cu mine, are însă satisfacţia că i-a reuşit cu alte milioane de elevi de la Revoluţie încoace.
Dintr-o datorie morală irepresibilă, e necesar să pun nişte întrebări ÎNVĂŢĂMÂNTULUI ROMÂNESC. De ce manualele de istorie nu ne învaţă adevărata istorie? De ce la şcoală nu ne spuneţi nimic despre închisorile comuniste? De ce nu ne învăţaţi ce a însemnat revoluţia pentru acest popor? De ce nu ne vorbiţi niciodată despre mineriadele din 13 - 15 iunie '90? De ce vreţi să ne supunem? De ce nu ne prezentaţi istoria recentă? De ce vreţi să avem doar "opinii cuminţele"? Unde sunt adevăratele valori din manuale? Unde sunt adevăraţii scriitori din manualele de română? De ce nu ne învăţaţi să luptăm pentru adevăr? De ce ne supuneţi la procesul uitării? De ce ne cultivaţi egoismul? De ce vreţi să ne depersonalizaţi şi să faceţi din noi un teanc de diplome?
În fine, nu vreau să închei printr-o concluzie, ci cu un citat din Nadejda Mandelstam, citat ce apare ca motto în "Fenomenul Piteşti" a lui Virgil Ierunca: "Pierderea adevăratei memorii echivalează cu a pierde simţul realului". Iată, în opinia mea, "prospectul" învăţământului românesc.
Ce mi-a predat învăţământul românesc
Am 18 ani, în câteva luni termin liceul şi mi-am dat seama că am făcut parte dintr-o nouă generaţie de sacrificiu. Sunt unul dintre acele specimene pe care Ministerul Învăţământului a făcut teste.
