Însă mă întreb cum sunt cei ce nu cunosc libertatea de a face ce vor. Chiar sunt frustraţi în cercul lor de prieteni? Mă întreb cum arată amintirile lor. Pline de fum şi cu sticla de bere în faţă alături de nişte persoane cărora dacă le-ai spune că vrei să-ţi pictezi peretele din camera ta ar începe să râdă? Nu sunt eu cea care trage concluziile, dar uneoi chiar sunt curioasă să ştiu ce fac oamenii care nu fac nimic pentru ei. Din păcate, mulţi dintre noi îşi irosesc timpul liber doar pe un "somn bun" ori pe "o ieşire la suc". Şi unde e bucuria dacă timp de un an faci acelaşi lucru? Discuţiile de la suc ori paradele de seară se uită în 24 de ore, însă eforturile de a reuşi, visul de a cânta o anumită melodie la chitară ori dezamăgirea de la sfârşitul unei cărţi rămân.
Lumea s-a plictisit de replici " tinerii nu citesc", "tinerii stau toată ziua la calculator". Nu generalizăm, dar cam aşa e. Nu o să fac teoria timpurilor care se schimbă, dar revin... ce fac unii când nu fac nimic? Se robotizează... asta fac. Se modelează după ceilalţi, iar uniformizarea asta uneori bate la ochi. Uneori educaţia e cheia, alteori anturajul e soluţia. Îmi amintesc că, în urmă cu câţiva ani, tendinţa celor ce nu fac nimic atunci când fac ce vor ei era păzitul scării. Îmi pare rău să mă dezamăgesc, dar nu cred că voi putea vrodată înţelege ce e atât de plăcut în a şterge scările de noroi, în a-ţi îngheţa mâna pe punga de seminţe. Personal, mi se pare plictisitor. Mi se pare de-a dreptul plictisitor... că doar de aia s-au inventat parcurile şi grădinile... să te plimbi, să mai faci un jogging, să te mai dai cu bicicleta ca tot copilul, să mai tragi o poză şi s-o agăţi de perete, să mai aprinzi discuţii. Şi dacă îţi plac brioşele, găteşte, dacă îţi place să desenezi, fă-o fără să te întrebi ce cred ceilalţi despre tine. Probabil că dacă aş aminti iar de familiile din alte ţări care îşi îndrumă copiii de mici spre un sport ori un instrument muzical aş primi iar comentarii de genul " dar trăieşti în România". Aşa şi este... dar ce? Românii sunt mai altfel? Ce fac tinerii când nu fac nimic? Fac ce fac şi ceilalţi, se învârt în cerc. Mi-e imposibil să cred că cineva nu se pricepe la nimic, că cineva nu are o pasiune. Ce facem când nu facem nimic? Uităm de noi înşine şi de ceea ce am putea realiza dacă ar fi avut încredere în ei.
Ce fac unii când nu fac nimic
Nu o fac pe profetul. Nici nu-mi place, nici nu mă pasionează să-i iau la puricat pe tinerii de azi. Primul lucru ce îmi apare în minte la întrebarea: "ce fac tinerii cu timpul lor liber?" este... lăsaţi televizorul dacă vă depăşeşte şi găsiţi doar foloase reale în internet. Mă depăşeşte situaţia celor care îşi petrec timpul liber în faţa monitorului jucându-se sau vizualizând sute de poze pe zi, sperând că poate într-o zi vor avea o viaţă socială virtuală mai bună decât cea reală. Îi admir pe cei ce profită de puţinul timp în care efectiv pot face ce vor ca să se simtă bine, împăcaţi fiind cu sine înşişi. Fie că e tenis, fotografie, lectură... graffiti, muzică, gimnastică... sau orice altceva ce practică din proprie voinţă este de apreciat. Îi înţeleg perfect şi chiar mă bucură.
