Burgess este autorul care se aşază perpendicular pe etica basmelor. El nu pledează pentru etică, "Portocala mecanică" nepurtând semnele moralităţii. Doar în basme binele şi răul iau formă, în roman binele şi răul sălăşluiesc în aceeaşi fiinţă, ideea pe care "Portocala mecanică" o înfăţişează exemplar. Cum ar putea un om să fie în totalitate bun? Sau cum ar putea un om să fie pe deplin reprezentant al răului, fără ca vreo urmă de bunătate să îşi facă loc în sufletul lui? "Portocala mecanică" este un roman care îţi naşte astfel de întrebări, care te face să reflectezi la natura fiinţei umane şi pe care sigur nu-l vei uita uşor. Face parte din categoria romanelor care îţi marchează existenţa de cititor, motiv pentru care pot afirma că este un roman bun.
La nivel lingvistic cititorul este şocat. Limbajul reinventat de Burgess, pe care el îl numeşte nadsat, transpune cu adevărat cititorul într-o lume a adolescenţilor, care este afundată cu totul în argou. Nadsat-ul te provoacă, înfăţişând totodată o anumită brutalitate.
