Nu ştiu câţi dintre cei care suferă de lipsa culturii în Brăila sunt cu adevărat interesaţi să caute, să afle, să se informeze despre ce se mai întâmplă în Brăila. Câţi tineri se desprind de hi5 pentru a naviga în lumea culturală a net-ului? Câţi au habar de expoziţiile şi lansările de carte? Câţi au auzit de cenacluri sau Schimb de Cărţi? Câţi au călcat măcar o dată pe la Galeria din Pod? Vă zic eu că un număr mult prea mic pentru a echivala cu cei care aclamă sus şi tare lipsa de cultură din Brăila. Şi nici măcar nu sunt informaţii atât de greu de aflat, doar navigarea pe Internet este una dintre caracteristicile generaţiei noastre. Iar aceste informaţii le găsiţi pe net, în ziare, pe bloguri. Nu poţi afirma că nu sunt mediatizate, că n-ai de unde să afli. Doar n-ai vrea să-ţi arunce cineva un afiş în cap. De obicei afişele stau frumos lipite pe perete şi aşteaptă să le observi. Totodată, nici paginile de internet nu se deschid singure, aşa că rămâne doar la latitudinea ta să le cauţi.
O categorie specială o reprezintă tinerii care se afişează pe la diferite evenimente pentru că vor fi apreciaţi de profesorul X, vor să fie felicitaţi pentru dragostea lor intensă pentru cultură. Cu toate că cu greu îşi smulg o oră din timpul dedicat statului degeaba, făcând asta cu dragoste pentru admiraţia din ochii profesorilor. Normal că e de preferat ca respectivul profesor să fie prezent la eveniment, pentru ca după aia să nu realizeze că au pierdut timpul degeaba, că puteau sta în casă, fără să se plictisească ascultând vreun domn morocănos. E evident cât de mult merită atitudinea asta linguşitoare, doar te simţi minunat când îţi aduni laurii. Pe tinerii total ignoranţi sau pe cei avizi să descopere cultura nu vreau să îi bag în discuţie, categoriile de mai sus dezvăluie mult mai mult ipocrizia.
Chiar dacă nu se informează despre evenimentele culturale sau merg la ele cu atitudinea pupincuristă în minte, mulţi tineri îşi arată dezinteresul pe care îl au pentru cultură, plângându-se sau primindu-şi admiraţiile.
