- Cum vedeţi situaţia actuală a teatrului brăilean? Credeţi că se impune la nivel cultural comparativ cu alte domenii?
- Cred că teatrul brăilean e pe drumul cel bun. Sper să nu mă-nşel! Aş prefera să nu compar teatrul cu alte domenii. Nu e "frumos" să-mi dau cu părerea despre lucruri la care nu mă pricep. Eu zic că teatrul brăilean e treaz şi curajos şi mereu curios şi deloc blazat. Celelalte domenii ce zic?
- Ce părere aveţi despre publicul brăilean, mai ales că el se compune mai mult din tineri?
- Sunt sincer mândră de publicul nostru tânăr şi inteligent şi pasionat şi unde mai pui, deja celebru în ţară, pentru că povestim despre el peste tot pe unde jucăm.
- Cum explicaţi această pasiune pe care elevii brăileni o nutresc pentru teatru?
- Nu simt nevoia vreunei explicaţii, vreau doar să mă bucur de asta. Meritul teatrului e că a adus în Brăila actori tineri şi talentaţi, că a ştiut să aleagă regizori şi texte care au ceva de spus. În rest, e meritul tinerilor pentru că sunt aşa cum sunt, inteligenţi şi nebuni în sensul frumos, pentru că au ales să-şi pună întrebări şi să caute răspunsuri şi la teatru. Sper să continuăm să ne merităm unii pe alţii!
"Actorul trebuie să găsească în personaj ceva de apărat, de înţeles, de iubit că să-i poată da viaţă pe scenă"
- Există piese sau personaje de care sunteţi mai ataşată, în care vă regăsiţi?
- Hmm... cumva, încă "mă mai caut", nu ştiu în ce măsură "m-am găsit" ca să mă pot "regăsi" în rolurile mele. Glumesc. Sau nu. Fiecare personaj e special în felul său, fiecare oferă ceva de "regăsit", oricât de ticălos ar fi personajul, actorul trebuie să găsească în el ceva de apărat, de înţeles, de iubit că să-i poată da viaţă pe scenă. Îmi iubesc toate rolurile şi toate spectacolele, doar că - ce-i drept - pe unele mai puţin, pe altele mai mult. Nimic nefiresc în asta.
- Cât de mult lucraţi pentru un rol? În ce constă pregătirea unei actriţe?
- Munca la teatru nu se măsoară în ore sau luni; munca la teatru se măsoară în răbdare, în nervi, în puterea de a continua, în strânsul din dinţi când nu mai poţi, în dăruire, în căutari, în îndoieli, uneori în lacrimi, alteori în sudoare, în întrebări, în deziluzii, în bucuria de a descoperi, în autodepăşiri, în mirări şi emoţii şi cu fiecare rol o iei de la capăt pentru că niciun actor nu are vreun personaj la degetul mic şi tot ceea ce - privit din sala de spectacol - pare uşor pe scenă, are în spate câte ceva din cele înşiruite mai sus şi câte altele. Am fost de atâtea ori gratulată cu replici de genul "E extraordinar, cum puteţi ţine minte atâta text!" încât ţin morţiş să precizez că numărul repetiţiilor nu e direct proporţional cu capacitatea de memorare a actorului. Să înveţi un text e foarte simplu. Greul şi frumuseţea încep odată cu descoperirea personajului, iar cel mai greu este să uiţi textul învăţat ca să-l poţi rosti de fiecare dată ca şi cum ai face-o pentru prima oara.
- Teatrul "Maria Filotti" a ales din ce în ce mai mulţi tineri care să apară pe scenă. Este uşor să lucraţi cu tinerii?
- Nu e greu atâta timp cât tinerii sunt realmente talentaţi, iar lipsa experienţei şi a "tehnicii" o suplinesc din plin cu prospeţime, entuziasm şi dăruire.
- Cum le-aţi explica tinerilor interesaţi să urmeze o carieră în teatru ce este actorul?
- O întrebare tare grea. Le-aş spune întâi că dacă ezită între teatru şi altceva, e bine să aleagă acel "altceva". Iar dacă vor asta cu adevărat, atunci cu siguranţă o vor face, cu orice preţ dând examen la facultatea de teatru şi de zece ori dacă trebuie. Cred că actorul nu are cum să încapă într-o definiţie şi mai cred că nicio explicaţie nu poate egala frumuseţea de a descoperi tu însuţi, treptat, ce înseamnă să fii actor. Şi le-aş mai spune că dacă îşi imaginează că teatrul implică obligatoriu faimă şi bani, se înşeală. Rău. Pentru că în teatru, de multe ori, între vis şi iluzie e doar un pas, iar între ceea ce aştepţi şi ceea ce te aşteaptă, o prăpastie. Actorii sunt nişte copii mari care iau jocul foarte în serios şi se hrănesc din jocul ăsta, doar că fiecare joc îi costă şi îi macină al naibii de tare pe dinăuntru. Dar merită, credeţi-mă!
