"În sfârşit, putem spera că Şi-a întors Dumnezeu faţa şi spre staţiunea Lacu Sărat! În urmă cu câteva zile, Consiliul Local Municipal Brăila a aprobat un Plan de Urbanism Zonal, care promite să schimbe din temelii staţiunea şi să o transforme într-un obiectiv turistic de interes naţional". Aşa începea, în urmă cu aproape un an, mai exact pe 12 iulie 2011, un articol publicat de ziarul nostru. Vă informam atunci despre prevederile PUZ-ului aprobat de CLM şi cum ar putea să schimbe acesta faţa staţiunii, în eventualitatea în care ar fi pus în practică. N-a fost să fie! A trecut un an degeaba, fiindcă staţiunea a rămas în aceeaşi stare deplorabilă, cu aceleaşi alei pline de gropi, cu aceleaşi spaţii verzi neîngrijite şi sălbăticite, cu aceeaşi plajă denivelată şi acoperită cu buruieni uscate etc, etc. Lucrurile se mai mişcă, de-o părere, în sectorul privat: ici-colo, mai vezi că se extinde un restaurant sau că mai apare o pensiune. Per ansamblu, însă, imaginea staţiunii rămâne la fel de încremenită în timp şi dominată tot de bazele de tratament şi hotelurile construite de regimul comunist, în anii '60 - '70.
Sunt zece ani, cel puţin, de când autorităţile au aceeaşi scuză pentru lipsa de investiţii în revigorarea staţiunii Lacu Sărat: litigiul existent între primăriile Chiscani şi Brăila referitor la dreptul de administrare a staţiunii şi de încasare a taxelor şi impozitelor. De ani de zile, cele două Unităţi Administrativ Teritoriale (UAT) se târăsc în procese interminabile, fiecare încercând să pună mâna pe ceea ce pare a fi un fel de gâscă de aur. Nu pare să conteze deloc faptul că "gâsca" este din ce în ce mai jumulită, cu fiecare an care trece. Procesele merg înainte şi nimeni nu poate să spună cu exactitate când anume va fi tranşată problema odată pentru totdeauna. Primarul Brăilei, Aurel Simionescu, a recunoscut, în urmă cu câteva zile, în cadrul unei conferinţe de presă, că nici nu mai ştie exact câte procese există pe rol, în chestiunea staţiunii Lacu Sărat. "Procesul pe care îl avem noi cu Chiscaniul s-a tot mutat prin instanţele din ţară. Ultima oară a fost la Călăraşi şi, din ceea ce înţeleg eu că s-a întâmplat acolo, a rămas că staţiunea este la Brăila. Cu toate acestea, sunt «n» procese care deja au început să se aştepte unul pe altul. Nu este vorba doar despre cel dintre Brăila şi Chiscani, sunt procese legate de încasarea taxelor şi impozitelor pe care le-a făcut Primăria Chiscani către diversele firme care se află pe teritoriul staţiunii Lacu Sărat şi pe fosta platformă chimică de la combinat", a spus Simionescu. Întrebat de ziarişti dacă, totuşi, se mai poate face ceva pentru staţiune în viitorul apropiat, primarul Brăilei a dat clasicul răspuns: "Nu se poate investi în ceva ce este în litigiu. Nimeni nu o să poată să facă acest lucru. Am vrut să facem o chestiune - şi aici am picat de acord, teoretic, însă nu şi în practică - legată de o asociere între municipiul Brăila, comuna Chiscani şi Consiliul Judeţean, care să poată să contribuie la dezvoltarea staţiunii. Problema este că atâta vreme cât ne aflăm în litigiu - cine, ce pune? - aşa ceva nu este posibil. Când facem un act juridic, fiecare trebuie să vină acolo cu ceva". Simionescu spune că, până la pronunţarea instanţelor şi apariţia unei Hotărâri de Guvern care să stabilească din ce UAT face parte staţiunea, problema trebuie tranşată, provizoriu, de Oficiul de Cadastru. Care Oficiu s-a pronunţat, deja, în baza unei hărţi ce datează din 1968, când s-au înfiinţat judeţele, stabilind că Lacu Sărat ţine de municipiu. Deocamdată, însă, această soluţie este strict provizorie, după cum ne-a explicat Cristian Trufaş, inginer şef în cadrul Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Brăila. "În arhive există documente contradictorii, ce oferă argumente atât pentru Chiscani, cât şi pentru Brăila. O soluţie definitivă poată fi dată numai de Guvern, printr-o lege care să stabilească exact teritoriile celor două UAT. O astfel de lege este mai mult decât necesară, nu doar pe plan local, ci şi pe plan naţional, deoarece astfel de litigii există între foarte multe primării din ţară, din cauza modului cum a fost gestionată situaţia proprietăţii în timpul regimului comunist", ne-a explicat Trufaş.
Până când va apărea o lege sau o Hotărâre de Guvern care să stabilească definitiv şi irevocabil cărei UAT îi aparţine staţiunea Lacu Sărat va mai curge multă apă pe Dunăre, după cum se mişcă lucrurile în prezent. De acest lucru se declară conştient şi Ion Crăciun, primarul Chiscaniului. În opinia lui Crăciun, singura soluţie rămâne asocierea Brăilei cu Chiscaniul şi cu Consiliul Judeţean, în scopul modernizării staţiunii. "Până când n-o să se facă asocierea asta, nu se rezolvă nimic. Cheltuim banii pe procese degeaba, iar staţiunea rămâne în paragină", ne-a spus primarul Crăciun. Acesta nu se arată dispus, însă, să renunţe la procese şi la dreptul de a încasa impozite de la firmele care îşi desfăşoară activitatea în staţiune. "Dacă impozitele or să vină la Chiscani, tot ce încasăm o să fie cheltuit exclusiv pentru dezvoltarea staţiunii. Impozitele or să se transforme în investiţii, pentru ca Lacu Sărat să devină o staţiune de nivel european, aşa cum merită", promite Crăciun.
Ce-a fost şi ce-a ajuns
Promisiuni în genul celor făcute de primarul Crăciun se tot aud, de ani de zile, şi din partea Primăriei Brăila şi din partea Primăriei Chiscani. Sunt, din păcate, doar vorbe frumoase, care nu schimbă cu nimic situaţia urâtă în care se zbate staţiunea. Dar ce fel de investiţii sunt necesare, pentru ca starea de fapt să se schimbe în bine? Ion Tănase, administratorul hotelului "Flora", om cu zeci de ani de activitate în cadrul staţiunii Lacu Sărat, spune că este nevoie urgentă de reabilitarea aleilor, a spaţiilor verzi, crearea de parcări, de locuri de joacă pentru copii şi, nu în ultimul rând, reabilitarea sistemului de canalizare fiindcă, după fiecare ploaie mai serioasă, apele uzate refulează din gurile de canal. De plajă trebuie să se ocupe proprietarul, adică "Unita Turism", firma care deţine şi baza de tratament "Flora". De foarte mult timp, conducerea acestei firme promite că o să investească în modernizarea plajei. Se vorbeşte despre iarbă artificială, duşuri cu apă caldă, refacerea solarelor şi alte chestiuni ce ţin de normalitate. Numai că, la fel cum promisiunile autorităţilor rămân vorbe goale, şi promisiunile privaţilor de la "Unita Turism" nu se concretizează, iar plaja arată din ce în ce mai rău. Vara aceasta, reprezentanţii "Unita Turism" au găsit un nou motiv: mai este puţin şi le expiră contractul de exploatare a luciului de apă şi nămolului sapropelic, încheiat cu Agenţia Naţională pentru Resurse Naturale. Contractul va expira în 2013, iar concesionarea lacului va fi scoasă la licitaţie. "Unita Turism" intenţionează să participe, însă nu are nicio garanţie că va câştiga un nou contract, astfel că nu se grăbeşte să investească în modernizarea plajei, până când nu se aşază lucrurile. Asta înseamnă un nou sezon pierdut, pentru turiştii care sperau să găsească la Lacu Sărat condiţii cât de cât decente, măcar pe jumătatea celor existente în această staţiune, în urmă cu aproape o sută de ani. Perioada de glorie a fost între cele două războaie mondiale, când faima puterii tămăduitoare a lacului era atât de mare, iar staţiunea era atât de cochetă, încât afluxul de turişti din ţară şi străinătate atinsese cote greu de controlat. Numărul uriaş de vizitatori a determinat autorităţile vremii să se ia măsura limitării dreptului brăilenilor de a efectua băi. Astfel, ca să rămână loc pentru turişti, în anii '20 ai secolului trecut localnicilor li s-a stabilit un plafon maxim de 1.500 băi reci şi 1.500 băi calde pe sezon. Literatura de specialitate relevă faptul că, în perioada aceea, staţiunea avea amenajată pe malul lacului o plajă foarte modernă, dotată cu construcţii de lemn pentru cabine de schimb haine, cu terasă pentru răcoritoare, cu spaţii de joacă pentru copii, cu umbrele, şezlonguri, precum şi bazine amenajate în lac. Lângă plajă, aleea principală a staţiunii era străjuită de copaci cu coroana bogată, iar tramvaiul care venea dinspre Brăila înconjura un superb rondou cu flori. De ambele părţi ale aleii erau amplasate construcţii bine armonizate, cu regim de înălţime parter plus etaj şi mansarde de tip franţuzesc, cu donjoane sau foişoare în colţuri sau în axul clădirii, cu ferestre înalte şi balcoane franţuzeşti sau cu dantelărie de fier forjat. Posibilităţile de distracţie erau numeroase şi selecte: restaurantul Casino, Bazarul Elitei, Marele Restaurant Principesa Maria, Restaurantul Vila Regală, Restaurantul Englez.
Anii de glorie au apus de mult şi, din păcate, prezentul staţiunii face de râs acea perioadă. Viitorul ar putea fi, însă, surprinzător. După cum vă informam anul trecut, planul de urbanism aprobat de CLM stabileşte coordonate pentru dezvoltarea staţiunii mai mult decât promiţătoare. Iată câteva dintre prevederile acestui plan: crearea unui sens giratoriu la intrarea în staţiune, din DN21 (drumul naţional 21 Brăila-Slobozia); crearea unui al doilea acces auto în staţiune, din DC8 (mai exact dinspre drumul comunal ce trece prin spatele lacului); modernizarea traseelor auto şi pietonale existente şi realizarea unor artere noi; realizarea de locuri de parcare noi, cele existente fiind insuficiente în cazul unor manifestări de amploare, ce implică o mare aglomerare de vizitatori; oglinzi de apă, fântâni arteziene, reabilitare spaţii verzi; un nou complex hotelier, la intrarea dinspre DN21; motel în vecinătatea accesului din DC8; vile în zona de nord, între cele trei alei carosabile existente şi propuse pentru modernizare. Seria minunilor nu se opreşte aici. Planul de urbanism mai propune realizarea unor spaţii pentru cultură, cum ar fi pavilion de muzică, sală polivalentă, cazinou, amfiteatru; spaţii comerciale; extinderea mănăstirii "Sf. Pantelimon", cu spaţii de dezbateri pentru elevi şi muzeu religios; construcţii sportive - teren de fotbal, pistă de atletism, terenuri de sport cu vestiare, bazin olimpic şi piscine, locuri de joacă pentru copii, skateboard; recondiţionarea spaţiilor verzi existente şi realizarea unui parcurs pietonal prin pădure, în legătură cu aleile învecinate. Când se vor realiza toate acestea? Atunci când autorităţile locale şi judeţene vor renunţa la litigii şi procese şi vor începe să facă ceva concret pentru dezvoltarea staţiunii. Adică, probabil - după cum stau lucrurile acum -, niciodată!
Lacul miraculos
Potrivit specialiştilor, Lacu Sărat prezintă importante rezerve de nămol sapropelic şi apă minerală hipertonică, conţinând compuşi ai sulfului, clorului, sodiului, magneziului, bromului. Toate acestea concură la tratarea bolilor reumatismale degenerative, inflamatorii (spondiloze cervicale, dorsale sau lombare, artroze, poliartroze, tendonite, tendimiozite, periartrite), boli ginecologice (insuficienţa ovariană, cervicita cronică), dermatologice (psoriasis, ichthyosis, dermatita kertotică, neurodermatite), endocrine (benigne, hipotiroidism, hipoovarianism pubertal), afecţiuni ale sistemului nervos periferic (pareze uşoare, neurite, sciatică şi sechele după poliomelită), respiratorii (bronşite cronice, traheolaringite, laringite) şi alte boli.
Ion Tănase, administratorul hotelului "Flora", foarte bun cunoscător al lacului şi al puterii sale de vindecare, ne-a explicat că proprietăţile curative ale nămolului sunt îmbogăţite de o specie de crustaceu, artemia salinas, care trăieşte în lac. "Este foarte important ca aceste crustacee să se degradeze într-un mediu anaerob, după ce mor. Prin aerarea apei se degradează substanţele curative din nămol, de aceea hidrobicicletele sunt interzise pe lac", ne-a explicat Ion Tănase.
Lacu Sărat este un lac pluviatil, un rest al Dunării care s-a izolat, cu mii de ani în urmă, în zona Vărsătura. Cercetările în domeniu au stabilit că izvoarele salifere vin din zona Râmnicu Sărat, în pantă, către Dunăre. Nimeni nu ştie cum apar şi de unde ies ele din pământ, în ciuda legendelor potrivit cărora ar fi existat persoane care puteau localiza aceste izvoare. În anii secetoşi, nivelul lacului scade foarte mult. Au fost perioade când el a secat complet, apoi şi-a revenit, în urma ploilor şi a reapariţiei izvoarelor freatice. Fiind vorba despre o resursă minerală cu regim special, alimentarea lacului din alte surse decât cele naturale este interzisă prin lege. Reamintim că, în 2009, când nivelul lacului scăzuse foarte mult, conducerea Consiliului Judeţean Brăila a luat decizia de a-l alimenta cu apă din canale de irigaţii. Decizia respectivă a fost sancţionată de Agenţia de Resurse Minerale Galaţi.
