Miercuri, 24 iunie, în ziua Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul, Mănăstirea Măxineni – important centru istoric și monahal al județului Brăila, așezat la confluența râurilor Siret și Buzău – și-a cinstit ocrotitorul spiritual.

Ctitorită de domnitorul Matei Basarab al Țării Românești, în perioada 1636-1637, Mănăstirea Măxineni și-a sărbătorit, miercuri, hramul. Sfânta Liturghie a fost oficiată de Înaltpreasfințitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, înconjurat de un sobor de ieromonahi, preoți și diaconi.

Slujba a avut loc la altarul de vară din curtea mănăstirii, în prezența credincioșilor de la parohiile din apropiere, veniți cu bucurie și cu evlavie pentru a se ruga celui care a pregătit calea și mulțimile pentru primirea lui Mesia – Sfântul Ioan Botezătorul. Cu acest prilej, tânărul monah Iustinian Țopea, din cadrul multisecularei mănăstiri, a fost hirotonit ierodiacon.

„Întrucât astăzi este și Ziua Iei, mulți dintre cei prezenți au purtat ia românească ca piesă vestimentară de sărbătoare. Printre aceștia s-au aflat și tinerii din grupurile catehetice ale parohiilor Măxineni, Movila Miresii și Perișoru, îmbrăcați în frumosul port tradițional românesc și purtând cu drag cununile de Sânziene, frumos împletite din spice de grâu aurii. La hramul mănăstirii brăilene a participat și un grup de tineri de la Penitenciarul Tichilești, însoțiți de preotul capelan, unii dintre aceștia fiind împărtășiți cu Sfintele Taine”, ne-a transmis purtătorul de cuvânt al Eparhiei Dunării de Jos, părintele Rareș Bucur.

În cuvântul de învățătură rostit în zi de hram, Părintele Arhiepiscop le-a vorbit credincioșilor despre sărbătoarea Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul, despre Prorocul și Înaintemergătorul Domnului și despre viața plină de speranță care se oglindește în portul tradițional.

Ierarhul a evidențiat prezența comunității monahale locale, dar și participarea tinerilor, adolescenților și copiilor însoțiți de familiile lor. Înaltpreasfinția Sa a descris evenimentul ca pe o sărbătoare a sufletului și a familiei, marcată vizual de frumusețea iei românești, privită ca un simbol sacru al hărniciei și credinței poporului:

„Cu multă credință, rugăciune multă și speranță multă, în familia preotului Zaharia și a preotesei Elisabeta, a trimis la bătrânețile timpului lor, Dumnezeu, pe cel mai mare ascet, Sfântul Ioan, a cărui naștere o sărbătorim astăzi și în această mănăstire de la Măxineni, Voievodală, așezată sub ocrotirea sa.

Aici este o altă familie, ascetic-monahală, harnică, tânără, armonioasă, care se școlește deodată la școala rânduielilor noastre monahale, dar și la școala pe care ne-au lăsat-o voievozii Țării Românești, toți, în cetatea apărării credinței și neamului, unității, demnității și solidarității noastre.

Toate se văd într-o prezență impresionantă a copiilor încoronați cu florile câmpului, rodnic și plin de frumusețe și, în același timp, a familiilor lor ocrotitoare și a unei serii întregi de adolescenți și tineri care vin la școala, deodată, a credinței și tradiției, dar și la școala istoriei, tradiției și culturii noastre românești, în această importantă parte de țară, la Mănăstirea Voievodală de la Măxineni.

Sărbătoare de suflet, sărbătoare a familiei și sărbătoare a tradiției, în învelișul celui mai frumos, ia românească, care-i purpura frumuseții, rodniciei, hărniciei și credinței poporului român”, a spus Părintele Arhiepiscop Casian.

De la Altarul de vară, ierarhul a mers la biserica ridicată pe locul ruinelor vechii ctitorii, unde a fost săvârșită slujba Parastasului pentru ctitorii și binefăcătorii acestui așezământ monahal. După slujba din biserica voievodală, chiriarhul a mai făcut un popas de rugăciune și reculegere la mormintele din cimitirul mănăstirii. La finalul zilei, cei prezenți la hramul mănăstirii s-au bucurat de agapa creștinească, pregătită pentru această zi de sărbătoare.

Reamintim că, spre evlavia și bucuria duhovnicească a credincioșilor care ajung în această zonă a țării, în patrimoniul sacru al mănăstirii se află așezate, în două racle, părticele din moaștele Sfinților Ioan Botezătorul, Vasile cel Mare, Ioan Casian, Constantin Brâncoveanu și Ioan Maximovici.

Istoricul Mănăstirii Măxineni

În anul 1637, voievodul Matei Basarab ridica una dintre cele mai frumoase mănăstiri ale Țării Românești, și anume Mănăstirea Măxineni, aflată în arealul județului Brăila, la confluența râurilor Buzău și Siret. Pisania lăsată aici de Matei Basarab și de soția sa, Elena Doamna, reprodusă de cărturarul și istoricul Nicolae Iorga, indică împrejurările în care a fost ridicată această mănăstire.

Vechea biserică a mănăstirii, ctitorită de voievod, a avut un rol însemnat în apărarea țării, fiind în imediata vecinătate cu raiaua Brăilei (aflată în stăpânire otomană) și cu granița Moldovei. Istoria nu a fost blândă cu aceste locuri și cu edificiile trecute „peste vremi”. În anul 1917, în regiunea mănăstirii s-au purtat aprige lupte, iar zidurile groase s-au prăbușit la 17 februarie același an, lovite de obuzele tunurilor și de explozia depozitului de muniții, ce fusese aruncat în aer. A urmat Al Doilea Război Mondial, când mănăstirea a devenit un loc pustiu, părăsit de călugări.

Renașterea mănăstirii a început odată cu săpăturile arheologice din 1976 și a continuat după 1990. Din 1976 încoace, Măxineni s-a transformat în loc al cercetărilor arheologice desfășurate de un colectiv de specialiști de la Muzeul Județean de Istorie Brăila (actual Muzeu al Brăilei „Carol I”). Aceștia au stabilit că edificiul a avut, în afară de biserică, ziduri de incintă, casă egumenească, chilii și alte anexe importante din punct de vedere religios și strategic.

Pe 24 iunie 1990, hramul Sfintei Mănăstiri reînvie după 73 de ani. Atunci s-au auzit din nou toaca și clopotele și s-a oficiat Sfânta Liturghie Arhierească, în prezența unui număr mare de preoți, slujba fiind condusă de ierarhul locului, Dr. Casian Crăciun al Dunării de Jos. La acea dată, a fost numit stareț al acestui nou început de viață monahală protosinghelul Simion Victor Ovezea, „primul viețuitor” pe aceste meleaguri până atunci pustii, după 73 de ani de abandon. Sfânta Liturghie a fost oficiată lângă ruinele sfintei mănăstiri, marcând oficial reînvierea vieții monahale.

Biserica-paraclis a fost construită între anii 2000-2004 și sfințită pe 24 iunie 2004, având ca hram „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul”. Cu ocazia acelui eveniment, la împlinirea a 500 de ani de la trecerea la cele veșnice a Sfântului Voievod Ștefan cel Mare, mănăstirea a primit al doilea hram. Biserica a fost ridicată prin contribuția a numeroși binefăcători locali.

Pictura a fost realizată în tehnica „fresco”, în perioada 2009-2010, de soții Constantin și Petronia Dumitrescu Gherghe, suprafața picturilor murale fiind de aproximativ 500 mp. În interiorul incintei mănăstiri au fost amplasate două corpuri noi de chilii în forma literei L, cu un total de 8 chilii, clădirile fiind ridicate în perioada 2002-2006.

Vechea biserică, ridicată de domnitorul Matei Basarab, ajunsă ruină, a fost restaurată cu binecuvântarea și strădania neobosită a Înaltpreasfințitului Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos. De remarcat este faptul că Biserica Veche, cu hramul „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul” (monument istoric de arhitectură de importanță națională), este înscrisă și clasată în Lista Monumentelor Istorice, ediția 2004 (republicată în 2010), sub nr. de cod BR-II-m-A-02136.

De asemenea, începând cu iulie 2007, biserica veche a intrat în ample lucrări de restaurare și consolidare, recepția finală având loc în anul 2013. Sfântul lăcaș a fost reconstruit prin contribuția financiară a Ministerului Culturii și Cultelor, prin Oficiul Național al Monumentelor Istorice și prin cofinanțarea asigurată de Consiliul Județean Brăila. Pictura a fost realizată în tehnica „fresco”, în anul 2015, de pictorul de categoria I Marcel Codrescu și de fiul său, Daniel Codrescu, împreună cu o echipă de colaboratori.

Suprafața picturilor murale este de aproximativ 1.020 mp, incluzând și picturile din pridvorul deschis al bisericii voievodale. La data de 25 septembrie 2018, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, a săvârșit slujba de sfințire a acestei biserici voievodale. Slujba de târnosire a ctitoriei voievodului Matei Basarab, de la confluența râurilor Buzău și Siret, a fost precedată de Sfânta Liturghie oficiată de un sobor de ierarhi ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. (pr. Rareș Bucur)