Adaugă ca sursă preferată în Google

Credincioșii ortodocși îl sărbătoresc luni, 26 octombrie, pe Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, cunoscut în tradiția populară drept Sfântul Dumitru sau Sâmedru.

Sărbătoarea marchează, potrivit calendarului popular, începutul iernii pastorale și este însoțită de obiceiuri vechi, legate de protejarea gospodăriei, sănătate și belșug. Unul dintre cele mai cunoscute este „Focul lui Sumedru”, aprins în ajunul praznicului, în seara de 25 octombrie.

Tradițiile asociate acestei zile reflectă legătura dintre comunitățile rurale, agricultură și creșterea animalelor, dar și credințele transmise din generație în generație.

Ce simbolizează „Focul lui Sumedru”

În mai multe zone din Muntenia și Oltenia, ajunul Sfântului Dumitru este marcat prin aprinderea unor focuri în jurul cărora se adună localnicii. Pentru pregătirea rugului se folosesc lemne, cetină de brad și alte resturi vegetale, iar în unele locuri, în mijlocul focului, este așezat un trunchi de copac.

Obiceiul este asociat simbolic cu purificarea, protecția gospodăriei și trecerea către sezonul rece. În credința populară, focul avea rolul de a alunga animalele sălbatice și de a asigura sănătatea oamenilor și rodnicia pământului.

Una dintre cele mai cunoscute practici este săritul peste flăcări. Potrivit tradiției, copiii care treceau peste foc urmau să fie sănătoși tot anul, în timp ce pentru fetele și băieții tineri gestul era asociat cu speranța unei căsătorii în anul următor.

După stingerea rugului, unii participanți luau acasă câte un cărbune, pe care îl duceau în grădină sau în livadă. Gestul simboliza speranța într-o recoltă bogată și în pomi roditori în anul următor.

Mere, nuci și colaci, împărțiți în jurul focului

Sărbătoarea era și un prilej de întâlnire pentru comunitate. În jurul focului, oamenii împărțeau fructe și produse pregătite în gospodărie, printre care mere, nuci, struguri, prune uscate, pâine, covrigi și colăcei unși cu miere.

Darurile aveau legătură cu roadele toamnei și cu dorința de a întâmpina iarna cu belșug. În funcție de regiune, ritualul era însoțit de cântece, jocuri și petreceri.

Tradiția are și variante locale. În unele comunități, focurile se aprind în ajunul sărbătorii, în timp ce în anumite zone din Oltenia obiceiul este practicat și în seara zilei de 26 octombrie.

Potrivit explicațiilor oferite de părintele Gabriel Cazacu pentru Digi24, aceste practici aparțin tradiției populare și folclorului, nefiind ritualuri obligatorii ale Bisericii.

Sfântul Dumitru, momentul care anunța începutul iernii pastorale

În calendarul tradițional românesc, Sfântul Dumitru și Sfântul Gheorghe, sărbătorit pe 23 aprilie, delimitau cele două mari perioade ale anului pastoral. Dacă Sângiorzul marca începutul verii pastorale, Sâmedru era asociat cu încheierea acesteia și pregătirea pentru iarnă.

Ziua de 26 octombrie era cunoscută și drept „ziua soroacelor”. În această perioadă se încheiau înțelegerile dintre proprietarii turmelor și ciobani, se făceau socotelile pentru munca de peste an și se achitau datorii sau împrumuturi.

Sfântul Dumitru era considerat, în tradiția populară, ocrotitorul păstorilor. În unele comunități, oamenii urmăreau comportamentul oilor pentru a încerca să afle cum va fi iarna. De exemplu, o credință veche spune că așezarea unei oi negre pe cojocul lăsat în mijlocul turmei ar prevesti o iarnă blândă, în timp ce o oaie albă ar anunța un anotimp mai aspru.

Aceste interpretări sunt superstiții populare, nu metode științifice de prognoză meteorologică.

Sfântul Dumitru, cunoscut și ca Dimitrie Izvorâtorul de Mir, este cinstit pe 26 octombrie. Acesta nu trebuie confundat cu Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor, sărbătorit pe 27 octombrie.

Adaugă ca sursă preferată în Google

Zilele de 16 și 17 octombrie reprezintă momente de mare încărcătură spirituală pentru Eparhia Dunării de Jos, întrucât, exact acum 30 de ani, în aceste zile, moaștele Sfântului Apostol Andrei au binecuvântat poporul dreptmăritor de la Galați și Brăila.

Cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române – pe atunci Mitropolit al Moldovei și Bucovinei -, în data de 16 octombrie 1996, la ceas de Vecernie, ajungeau la Galați moaștele primului Apostol al lui Hristos, Ocrotitorul Galațiului și al întregii eparhii, dar și Ocrotitor spiritual al României.

„Plini de evlavie, de bucurie și de entuziasm, credincioșii de la Dunăre au întâmpinat atunci Sfintele moaște ale Sfântului Andrei, venite la Galați de la sărbătoarea Sfintei Cuvioase Parascheva, de la Iași, după ce au stat acolo câteva zile, mângâind și oferind ajutor sutelor de mii de credincioși din întreaga țară. În fiecare an, în aceste zile, în Arhiepiscopia Dunării de Jos sunt oficiate slujbe speciale și sunt rostite rugăciuni de mulțumire pentru binefacerile primite de la Dumnezeu de slujitorii și credincioșii acestei eparhii, prin mijlocirea și ajutorul Sfântului Apostol Andrei”, ne-a transmis purtătorul de cuvânt al Arhiepiscopiei Dunării de Jos, părintele Rareș Bucur.

În acest an, sărbătoarea a fost deschisă încă de joi, 15 octombrie, când clerici din cadrul Centrului Eparhial și de la parohii au mers la Seminarul Teologic Ortodox „Sf. Andrei” din Galați (unde învață și brăileni) pentru a-i binecuvânta pe elevi. Cu acest prilej, tinerii seminariști au vizionat documentarul „30 de ani de apostolat al Sfântului Andrei la Dunărea de Jos”, realizat de Biroul de Presă al Arhiepiscopiei Dunării de Jos.

Vineri, 16 octombrie, Înaltpreasfințitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, a oficiat Sfânta Liturghie în Capela din cadrul Seminarului ocrotit de Apostolul românilor, unde a adus spre venerare, din patrimoniul sacru al Reședinței arhiepiscopale, racla ce adăpostește o părticică din moaștele Sfântului Apostol Andrei. La slujbă au fost prezenți elevii de la clasele primare, gimnaziale și liceale din cadrul Seminarului „Sf. Andrei”, clerici, cadre didactice.

În cuvântul adresat celor prezenți la slujbă, Părintele Arhiepiscop a vorbit despre momentul de mare profunzime duhovnicească al primirii Sfintelor Moaște ale Sf. Andrei în Eparhia Dunării de Jos, în urmă cu 30 de ani și le-a mulțumit tinerilor seminariști, urmași ai Încreștinătorului românilor.

Înaltpreasfinția Sa a arătat că peste 500 de elevi au participat la programul închinat Sfântului Apostol Andrei, luând parte la Liturghie, primind Sfânta Împărtășanie și promițând să aprindă ca voluntari candela credinței în familiile lor.

Ierarhul a vizitat mai apoi târgul caritabil organizat în curtea școlii de elevii de la clasele primare. În urma vânzării produselor realizate de ei, un tată din localitatea Tulucești, care își crește singur cei trei copii, va fi ajutat să-și achiziționeze lemne pentru iarnă.

Tot vineri, 16 octombrie, a fost organizat un Pelerinaj al Luminii la care au luat parte elevi de seminar, tineri și credincioși. Manifestările au continuat sâmbătă, 17 octombrie 2026, cu Sfânta Liturghie arhierească oficiată la Catedrala Arhiepiscopală, precum și cu acțiuni de sprijinire a persoanelor aflate în nevoi – acțiuni ce reflectă dimensiunea filantropică a acestei mari sărbători.