Revoltă după asfaltare, pe strada Dorului

Adaugă ca sursă preferată în Google

Asfaltarea unei străzi dintr-un cartier periferic este, de obicei, motiv de mare bucurie pentru locatarii eliberați astfel de gropile, praful, respectiv noroaiele care ”le-au mâncat” ani din viață până la marea modernizare.

Pe o străduță din cartierul brăilean Lacu Dulce efectul a fost, însă, exact pe dos. Locatarii s-au bucurat la început că au scăpat de hârtoape și noroaie, însă în scurt timp au constatat că asfaltul din fața porții mai mult îi încurcă decât îi ajută.

De ce se întâmplă asta? Strada Dorului este situată chiar la marginea cartierului, de-a lungul rambleului căii ferate, iar principala sa caracteristică este că-i foarte îngustă. Practic, lățimea carosabilului are, în medie, cam 3 metri, de la gardurile curților până în rambleul CFR. Nu există nici borduri și nici trotuare. Iar partea proastă este că, de când s-a asfaltat, mulți șoferi au descoperit această străduță ca o cale mai rapidă de acces spre Șos. Râmnicu Sărat.

Așa se face că, dacă înainte de asfaltare rar trecea o mașină pe acolo, acum traficul a devenit de-a dreptul aglomerat, cu mașini care trec una după alta, în special dimineață și după-amiază, la orele de vârf, când lumea se duce la serviciu, respectiv se întoarce spre casă. De asemenea, strada se aglomerează foarte tare când se pune bariera la trecerea peste calea ferată dintre cartierele Lacu Dulce și Obor, pe strada Deltei. Ca să nu mai aștepte până trece trenul și se ridică bariera, mulți șoferi fac la stânga pe strada Dorului, spre Șos. Râmnicu Sărat.

Pentru localnici, vânzoleala de mașini pe această străduță îngustă reprezintă un risc permanent. Asta în contextul în care unii șoferi percep asfaltul recent turnat ca pe o invitație la apăsarea pedalei de accelerație. Aceștia circulă cu viteză foarte mare, fără să țină cont de dimensiunile foarte reduse ale străzii și de faptul că nu există, practic, trotuare, iar pietonii sunt nevoiți să meargă pe carosabilul îngust.

”Ne e frică să mai ieșim din curte, trebuie să ne asigurăm foarte bine înainte de a face un pas în stradă, pentru că în orice moment poate să treacă o mașină în viteză și să te lovească în plin. Când venim de la cumpărături mergem, cu sacoșele în mână, aproape lipiți de gard, dar tot au fost situații când au trecut mașinile la câțiva milimetri de noi. Se circulă de parcă ar fi autostradă, nu un spațiu atât de îngust. Am ajuns să ne pară rău că s-a asfaltat strada, că înainte, când erau noroaie și gropi, nu vedeai o mașină pe aici.

Acum e trafic non-stop, dar mai ales când se lasă bariera e nenorocire, nimeni nu are răbdare să aștepte până trece trenul și tot șirul de mașini o ia pe aici, ca să iasă în Râmnicu Sărat! Și problema e că nu merg și ei încet, cum ar trebui pe o stradă atât de mică. Nu, frate! Prind și 70 – 80 la oră, că se grăbesc, n-au răbdare… Noaptea, când sunt mai puține mașini, apar și tupeiștii care îi dau cu peste 100 la oră, vor raliu, vor adrenalină! Iar noi stăm închiși în casă, că ne e frică să mai ieșim în stradă. Mai ales vecinii care au copii, îi țin sechestrați în curte toată ziua, că n-au curaj să-i lase să iasă pe poartă!”, ne-a spus unul dintre locatarii străzii, însă opinii similare am aflat de la mai mulți vecini, care se plâng cu toții de situația în care se află.

Oamenii ne-au declarat că le-au adus la cunoștință autorităților locale problemele cu care se confruntă, însă singura măsură luată a fost montarea unui indicator ce limitează viteza de deplasare la 30 km/oră. Limită pe care, însă, nu prea o respectă niciun șofer.

De asemenea, strada e cu sens unic, fiind permisă circulația mașinilor doar spre Șos. Râmnicu Sărat. Se întâmplă des, însă, ca unii șofer să intre ”pe interzis”, dinspre Șos. Râmnicu Sărat spre strada Deltei, iar când le apare o mașină în față evident că nu au cum să treacă una pe lângă alta, așa că, de foarte multe ori, se ajunge la țipete, înjurături și amenințări, până când unul dintre combatanți cedează și ”dă cu spatele”.

Strada Dorului a fost asfaltată în urmă cu circa doi ani, iar cum măsura limitei de viteză de 30 km/h s-a dovedit a fi egală cu zero, locatarii au semnat o petiție prin care cer autorităților locale să impună ori să închidă strada, prin interzicerea accesului auto, cu excepția riveranilor, ori să monteze limitatoare de viteză, ca să mai ia din elanilor vitejilor de la volan care se cred acolo ca pe autostradă. Rămâne de văzut cât succes va avea acest demers!

Probleme și cu canalizarea

În altă ordine de idei, un alt neajuns de care se plâng oamenii după asfaltarea străzii este faptul că după fiecare ploaie mai puternică sistemul de canalizare nu face față, iar apa le inundă curțile și chiar și casele.

”Panta asfaltului e orientată spre curți, în loc să fie invers,  iar gurile de canalizare n-au fost puse acolo unde se adună apa ci în alte locuri, așa că bălțile stau ore întregi pe stradă după fiecare ploaie. Bineînțeles că mașinile care trec fac valuri, iar apa ne intră în curți. Cine a asfaltat și a pus canalizarea, ar trebui să vină să refacă lucrarea așa cum trebuie!”, mai spun oamenii supărați.

După cum v-am mai informat, contractul pentru modernizarea străzilor din Lacu Dulce, în valoare de 17,4 milioane de lei a prevăzut asfaltarea a 33 de străzi, în lungime totală de 9,8 km. Firma care a câștigat licitația pentru execuție este ”Micatis” SRL Brăila, iar lucrările au început în toamna anului 2020 și ar fi trebuit să fie gata la finele anului 2021, însă din varii motive au fost întârzieri de circa 3 ani, șantierul fiind gata abia prin 2024.

Una dintre pricinile invocate pentru întârzierea asfaltărilor a fost legată de faptul că, înainte de a se lucra la fundație și la finalizarea carosabilului, pe multe străzi s-au montat țevi de canalizare. Această operațiune a fost executată de Compania de Utilități Publice ”Dunărea” cu resurse proprii.

Felul cum s-a montat canalizarea pe străzi precum Dorului, de exemplu, n-a trecut, însă, după cum se vede, testul realității din teren, fiindcă după fiecare ploaie mai puternică apa e preluată cu mare greutate de gurile de scurgere, astfel că băltește zeci de minute pe carosabil și de multe ori intră inclusiv în curțile oamenilor.