"Am fost pentru câteva zile la mare, în staţiunea Mamaia. Probabil că nu mai merg nicăieri. Poate mai spre finalul lunii august câteva zile la munte, tot în ţară" - senatorul PSD Ion Rotaru. "Nu am fost încă în concediu şi nu ştiu dacă apuc să mă duc. Am destul de multă treabă prin judeţ, atât personală cât şi pe partea de partid" - deputatul UNPR Silviu Dorin Petrea.
"Am un program foarte strict, cam 75% alocat activităţilor de partid, pentru că vreau să reaşez organizaţia şi să ne îndeplinim sarcinile de partid în mod conştiincios. De când mi-am asumat această responsabilitate politică, vacanţele au rămas pe un plan secundar" - deputatul UNPR Marioara Nistor. "Am fost plecat la un tratament la nişte băi termale. Acolo mi-am făcut concediul şi nu mai plec nicăieri. Stau în Brăila sau la Lepşa unde am o casă" - senatorul PNL Vasile Varga. "Am fugit un pic două, trei zile la mare. Prin august am să plec un pic pentru că am avut treabă, şi Congresul, şi statutul, am avut multe pe cap. Vreau să plec câteva zile la munte să mă liniştesc un pic şi după aia m-aş duce şi la mare undeva, dar nu m-am hotărât încă unde" - senatorul liberal Cătălin Boboc.
Dacă le citeşti declaraţiile legate de concediu, parlamentarii noştri - şi nu numai, toţi declară asta - par nişte oropsiţi ai sorţii. Nişte oameni dedicaţi cu totul muncii ori prea săraci ca să-şi permită şi ei nişte vacanţe ca lumea. Eventual prin străinătate, prin locuri exotice ori capitale civilizate. Aşa declară şi când îi întrebi ce fac de Sărbători - indiferent care dintre ele: "Acasă, cu familia". Serios?
Prin urmare, chiar există o problemă: fie parlamentarii sunt sinceri şi, neavând timp de concedii prin străinătăţuri, chiar stau pe acasă, şi atunci e explicabil de ce arată ţara asta în halul ăsta ... pentru că, de fapt, aleşii habar n-au cum trebuie să arate o ţară civilizată a secolului 21, membră a UE; fie se feresc să spună adevărul despre vacanţele lor, ca nu cumva alegătorii - care poate nu-şi permit să plece undeva nici măcar un weekend - să se simtă deranjaţi.
La ce (in)activitate şi la ce vacanţe uriaşe are însă Parlamentul, nu poţi să nu te întrebi, totuşi, ce fac aleşii noştri de sunt aşa de ocupaţi? Pe la cabinetele parlamentare sunt extrem de greu de găsit, de la şedinţele de plen lipsesc în masă - nici nu se mai ştie câte zeci de legi n-au întrunit cvorumul necesar adoptării -, bine însă că toţi declară că sunt prinşi de treburi la partid. Sunt deja atât de dedicaţi campaniei pentru prezidenţiale, încât în octombrie-noiembrie, când va avea loc campania electorală propriu-zisă, vor fi atât de surmenaţi şi stresaţi încât mai-mai li se va face rău pe stradă, în slujba partidului şi a prezidenţiabililor.
Ştiţi că sunt oameni exploataţi pe la multinaţionale în aşa hal încât unii dintre ei ajung să moară la serviciu. Parlamentarii riscă şi ei să-şi dea duhul de atâta muncă. Par nişte slujbaşi angajaţi la un patron nemilos, care-i chinuie ca pe sclavii de pe plantaţii, care nu le dă concediu, îi plăteşte cu minimum pe economie şi îi mai şi pune să lucreze la el acasă, în timpul liber.
Numai că, în cazul lor, patroni ar trebui să le fie alegătorii, nu partidul pentru care aleşii spun că îşi dau duhul. Dacă ar fi la fel de dedicaţi şi în privinţa intereselor cetăţenilor, poate că nici n-ar mai trebui să se ferească de faptul că, măcar o dată pe an, îşi fac o vacanţă în străinătate. Nu e o ruşine să ai un concediu, când ştii că ai muncit din greu pentru el, iar angajatorul n-are ce să-ţi reproşeze.
