Şi, dacă încălzirea a fost deja făcută, iar imaginea viitorului frumos cosmetizată, nouă nu ne rămâne decât să visăm din nou că vom trăi liniştiţi, într-un oraş în care se pot întâmpla şi lucruri bune, dacă vom şti, în sfârşit, unde să punem ştampila. Încă din primele zile ale acestui maraton, suntem deja asaltaţi cu promisiuni de tot felul, proiectele candidaţilor par de-a dreptul îndrăzneţe, ca să nu spun de domeniul SF, accesarea fondurilor europene pare o joacă de preşcolar în viziunea candidaţilor la alegerile locale, iar noi ne întrebăm cât de creduli ne consideră aceştia. De ce încearcă să ne îmbete cu apă rece, în timp ce mulţi dintre noi suntem deja anesteziaţi de realitatea în care trăim? Dacă aceste proiecte sunt atât de uşor de realizat, de ce au aşteptat atât timp şi nu au trecut direct la fapte, nu doar vorbe?
Din noianul de declaraţii frumos ticluite se conturează realizări care mai de care mai importante, mii de locuri de muncă într-un oraş fără câini vagabonzi sau câini cu covrigi în coadă, străzi şi trotuare frumos asfaltate, centre pentru petrecerea timpului liber pentru copii şi bătrâni sau dispensare şi centre de sănătate, în care să nu mai prindem rădăcini în timp ce sprijinim pereţii, mai multă lumină şi mai multă siguranţă şi câte şi mai câte....
Trăim un vis frumos. Tot ce înainte era greu sau imposibil de făcut, acum a devenit realizabil. Tot ce nu s-a făcut într-un sfert de secol se poate face într-un an sau doi. Am mai spus asta: îmi place în campania electorală. Îmi plac proiectele candidaţilor, îmi plac visele îndrăzneţe şi acţiunile umanitare, parcurile moderne, străzile curate, competiţiile sportive pe terenuri olimpice sau transportul în comun civilizat. Îmi plac festivalurile de la malul Dunării, care au dus numele Brăilei în toate colţurile lumii sau clădirile din centrul istoric al oraşului, îmi place cum visează candidaţii care s-au înscris în cursa pentru alegerile locale.
Dar când ne vom trezi din vis? Vom merge în continuare pe aceleaşi străzi slab luminate, ocolind gropile la fiecare pas, vom circula în aceleaşi autobuze care merg în şir indian, ca să nu se rătăcească? Vom admira aceleaşi ruine din centrul urbei sau degradarea altor clădiri pline de istorie? Vom merge în pelerinaj la teatrele din judeţele vecine pentru a vedea un spectacol sau vom urmări festivalul naţional de muzică uşoară "George Grigoriu" în aer liber, pe esplanada Dunării, pentru că Brăila nu are o sală de spectacole adecvată?
