Aflată la doar câteva sute de kilometri distanţă de zona tectonică Vrancea, Brăila se numără printre oraşele vulnerabile din punct de vedere al riscului seismic. Este de aşteptat, aşadar, ca următorul mare cutremur să ne lovească în toată amplitudinea lui. Când va veni acesta, nu poate spune nimeni cu exactitate dar, întâmplător sau nu, specialiştii Institutului de Fizică a Pământului vorbesc tot mai des despre probabilitatea producerii unui mare seism într-un viitor apropiat. Tot întâmplător sau nu, la sfârşitul lunii octombrie a.c., deci în urmă cu doar câteva zile, pe site-ul ambasadei SUA în România a fost postat un mesaj în care cetăţenii americani sunt îndemnaţi să ţină cont că, în ţara noastră, există riscul unui cutremur de mari proporţii.
În faţa unor astfel de informaţii alarmiste, noi, brăilenii, nu putem decât să ne scuipăm în sân, să ne facem cruce şi să sperăm că Divinitatea ne va feri de ce-i mai rău. Şi asta nu este doar un fel de-a spune pentru că, literalmente, la felul cum stau lucrurile în Brăila, speranţa noastră rămâne doar în "minunea de la Dumnezeu" - vorba credincioaselor care frecventează duminical sfânta Biserică! Pregătirea oraşului contra seismelor este la pământ. În ultimii 23 de ani, din peste 50 de clădiri încadrate la gradul I de risc seismic au fost consolidate doar nouă, dintre care un bloc cu nouă etaje şi opt clădiri din centrul istoric.
Mai avem sute de blocuri construite înainte de 1977, care ar trebui expertizate urgent, fiindcă nu se ştie câte dintre ele ar putea face faţă unui seism puternic. În ultimii 13 ani nu a fost expertizat niciunul.
Despre blocurile ridicate după 1977, care teoretic ar trebui să fie mult mai rezistente, fiindcă au fost făcute conform unor norme de proiectare mult mai riguroase, nu ştie nimeni cât de "sănătoase" mai sunt, după ce apartamentele au fost recompartimentate în fel şi chip, în goana brăilenilor după livinguri, dormitoare sau bucătării mai spaţioase.
În concluzie, dacă ţinem cont de faptul că lucrările de consolidare a blocului-turn de pe Calea Galaţi s-au finalizat în 2005, constatăm că, în ultimii 8 ani, nu s-a mai făcut absolut nimic pentru prevenirea de pierderi de vieţi omeneşti în caz de seism. Absolut cutremurător, nu-i aşa? Singura nădejde rămâne, aşadar, la Doamne-Doamne. Să ne facem, deci, cruce şi să spunem, care în gând, care cu voce tare, "Doamne-fereşte!".
Dar staţi! Speriat de multitudinea de seisme de mică intensitate din ultima vreme, primarul Aurel Simionescu constată: "Trebuie să ne schimbăm priorităţile şi să punem pe primul plan consolidarea clădirilor vulnerabile". Aşa că hai să mai spunem şi un "Doamne-ajută!", ca să nu-şi uite ideea.
