Iată, însă, că n-a fost să fie, iar starea de arest preventiv va rămâne pecetluită pe lunga carieră politică a decentului Aurel Simionescu, fie că acesta va fi condamnat, într-un final, sau exonerat de toate acuzaţiile care i se aduc.
Până la verdictul Justiţiei mai e cale lungă. Rămâne misiunea judecătorilor să stabilească dacă prejudiciul de aproape 10 milioane de euro, avansat de procurori, a fost real sau nu. E în puterea lor legală de a pronunţa vinovăţia sau nevinovăţia în cazul lui Simionescu, Anghelescu, Fudulaiche sau cine o mai fi inculpat în acest dosar. Până acum, un lucru e clar: lucrarea de pe Dorobanţi a fost atât de scumpă, încât s-a dus în penal. Ce e mai greu de înţeles pentru cetăţeanul de rând e, totuşi, de ce această lucrare penal de scumpă a fost atât de prost făcută. De ce adică, dacă tot şi-au aranjat ploile să primească cu vreo 8 milioane şi ceva de euro în plus faţă de cât ar fi fost normal, cei care au câştigat acea licitaţie aranjată de Simionescu şi Anghelescu nu au avut măcar decenţa de a face o lucrare de calitate? Asfaltul turnat în valuri, capacele de canalizare care clămpăne sub roţile maşinilor, bălţile uriaşe formate la intersecţii după fiecare ploaie mai puternică... Nu mai vorbim de liniile de tramvai care ar fi trebuit să fie super-silenţioase, dar care troncăne de toată jena. Reabilitarea bulevardului Dorobanţilor se înscrie în lunga listă a proiectelor primite cu entuziasm de brăileni, dar sfârşite în dezamăgire. Să ne amintim de sluţirea fântânii cinetice de pe Esplandată, cu bazinul ei vopsit şi răsvopsit până când nu a mai putut fi folosit, de rampele pentru persoane cu handicap, care duc spre nicăieri, de teatrul lăsat fără acoperiş peste iarnă, de pavajul care joacă sub tălpi pe Str. Mihai Eminescu etc etc. Toate acestea au însemnat milioane de euro care au curs spre conturile firmelor de casă ale lui Stancu, favorizate la licitaţii, iată, şi de arestatul de astăzi Simionescu.
Poate că acuzaţiile procurorilor se vor dovedi neîntemeiate, iar primarul va scăpa de puşcărie, implicit de eticheta de corupt. Chiar şi aşa, marea problemă a lui Simionescu va fi felul cum va rămâne în percepţia publică. Înaintaşul său Anton Lungu a rămas cu trei lucruri. Două rele: că le dădea elevilor să mănânce bulion pe pâine la practica agricolă, pe vremea când era prim-secretar comunist pe judeţ, şi că a gonit McDonalds din Brăila, când era primar. Dar şi unul bun: că pe vremea lui Brăila era unul dintre cele mai curate oraşe din ţară. Etichetele cele mai frecvente ale lui Simionescu erau, înainte de a veni la Primărie, că a fost UTC-ist pe vremea comuniştilor şi că a pierdut 1.000 ha din teritoriul judeţului, când a fost preşedinte CJ. Ca primar, în contextul în care în cele două mandate ale sale Brăila a atras, pentru investiţii, zeci de milioane de euro din fonduri europene, ar fi putut rămâne în conştiinţa publică drept ediul care a contribuit decisiv la renaşterea oraşului.
În schimb, chiar dacă de multe ori a fost bine intenţionat, riscă să fie amintit ca "marioneta lui Stancu", sub care, în loc să fie făcute temeinic şi durabil, proiectele au fost scumpe, penale şi proaste.
