Mai mult decât atât, ministrul Transporturilor, proaspăt uns în funcţie şi dornic de afirmare, susţine sus şi tare că, la Brăila, podul peste Dunăre se va face din fonduri europene. Asta ca un fel de recompensă pentru proiectele încremenite în aşteptare şi pentru minciunile servite de către guvernanţi în ultimii 25 de ani, pentru păcălelile cu care politicienii au asezonat de fiecare dată perioada premergătoare alegerilor.
PODUL PESTE DUNĂRE a fost o adevărată vacă de muls pentru toate partidele aflate la guvernare, care au vândut iluzii şi au stors voturi pe malul bătrânului fluviu. Acum însă, chiar dacă promisiunile cu podul peste Dunăre pot fi realizabile, fie şi cu un orizont de implementare spre anul 2030, maşinăria de fabricat voturi nu mai prezintă niciun termen de valabilitate. Cel puţin pentru unii dintre noi, care încă mai avem în minte fabula aceea cu ciobanul care tot striga că vine lupul şi îi mănâncă oile, iar când într-adevăr a intrat lupul în stână şi i-a mâncat oile, a strigat în zadar după ajutor, că nu l-a mai crezut nimeni. Cam aşa stau lucrurile şi cu podul peste Dunăre, care se tot construieşte de ani şi ani, dar nu se vede nimic, dincolo de promisiunile electorale. Dar revizuirea studiului de fezabilitate? Din câte am înţeles, revizuirea nu este gratis, cea mai recentă actualizare a costat undeva la 5,63 milioane de lei, iar astfel de revizuiri ale documentelor se fac o dată la doi ani, chiar dacă lucrările încep propriu-zis la Sfântul Aşteaptă. Între timp, se mai spală nişte bani, se mai rezolvă nişte interese.
Adevărul este că Master Planul General de Transport ocoleşte Brăila pe toate planurile şi ne pune pentru ani buni în coada listei de aşteptare, pentru că, de ce să nu recunoaştem, acolo ne este locul. Ne-am obişnuit să înghiţim pe nemestecate promisiunile guvernanţilor, să visăm drumuri şi autostrăzi care ne leagă de capitalele lumii, să plătim studii pentru poduri peste timp.
Ne-am obişnuit să ridicăm neputincioşi din umăr, în loc să punem umărul să răsturnăm mentalităţi în care s-a înrădăcinat neputinţa. Am obosit să ne luptăm cu morile de vânt şi să trăim în lumi paralele.
Şi totuşi, dacă podul peste Dunăre s-a transformat într-un pod peste timp, iar fabula într-o poveste, este posibil să ne trezim la realitate?
