În principiu, e OK acest demers pentru că în mod evident sumele adunate de datornici sunt astronomice. Şi pornind de la principiul expus mai devreme este chiar întemeiat. Şi da, stă în picioare şi argumentul preferat al companiei în discuţie: nu putem risca imposibilitatea funcţionării întregului sistem pentru câteva zeci de asociaţii care nu plătesc ceea ce consumă. Ce te faci, însă, atunci când deşi plăteşti, rişti să nu beneficiezi de serviciile de care ai nevoie? Evident, este o încălcare flagrantă a unui drept fundamental. Şi mă refer aici la cazurile de proprietari sau locatari ai blocurilor cu datorii care sunt la zi cu plata întreţinerii. Ce vină au că unii dintre vecini nu fac acelaşi efort ca şi ei să plătească întreţinerea? Sau că la un moment dat un administrator sau un preşedinte de asociaţie a fugit pur şi simplu cu încasările? Şi am urmărit cu groază declaraţiile disperate ale proprietarilor de la blocurile ameninţate acum, în prag de Sărbători, cu întreruperea apei, declaraţii care sunt exemple vii în sensul arătat mai sus. Cum trebuie procedat cu ei? Pentru că, repet, este în mod clar o încălcare a unui drept fundamental. Şi am spus mai devreme că am urmărit cu groază declaraţiile brăilenilor pentru că am observat că toată lumea (şi când zic toată lumea mă refer la autorităţile locale, dar şi la operatorul de apă-canal) face un pas în lateral şi spune "staţi un pic că nu e problema noastră, e o problemă a asociaţiei, care este o structură exclusiv privată şi noi nu avem competenţă, etc, etc". Ba nu! Tu, Consiliu Local Municipal, ca asociat majoritar la CUP Dunărea ar fi trebuit să mediezi o discuţie deschisă între părţi pentru a vedea dacă nu cumva există o posibilitate tehnică, juridică, administrativă să închizi doar apa apartamentelor cu datorii. Până la urmă, domnule primar, domnilor şi doamnelor consilieri, sunteţi aleşi de brăileni tocmai pentru a le apăra interesele, atât celor cu datorii la întreţinere cât mai ales celor care sunt la zi cu plăţile!
Şi mai e o chestie: am fost prezent la una dintre şedinţele la care CUP "Dunărea" a chemat asociaţiile-problemă şi am observat cu surprindere o poziţionare a reprezentanţilor companiei ceva de genul "nu ştiu, domnule, e problema voastră că nu v-aţi plătit la timp facturile". Nu mi se pare deloc sănătoasă o asemenea strategie. Relaţia furnizor-client este una de interdependenţă pentru că problema uneia dintre părţi se răsfrânge automat asupra celeilalte. La fel cum încercarea disperată de a arunca întreaga vină a situaţiei în care s-a ajuns doar în cârca asociaţiilor este iarăşi o aberaţie. Păi, stai un pic, tu, CUP Dunărea, ce-ai păzit atâţia ani de zile (pentru că, să fim serioşi, datoriile nu s-au adunat într-un an sau doi)? De ce acum o aşa înverşunare? De ce nu s-a mai aşteptat până anul viitor, să zicem, cu ameninţările de debranşare sau, Doamne-fereşte, chiar în 2015? Vă spun eu de ce: pentru că 2013 nu este an electoral, pe când la anu sunt alegerile europarlamentare, alegerile prezidenţiale. Iar omul când e supărat votează imprevizibil.
