Că am început să credem că a mânca dulceaţa e dreptul lor, cum dreptul nostru e să stăm cuminţi şi să ne uităm la ei? Că şi-atunci când ne înfuriem, avem furia moale, ca de plastilină?
Uite, aproape nu ne mai miră când auzim că nu ştiu ce mare ştab de la Autoritatea de Supraveghere Fiscală încasa câte 60.000 de euro pe lună, în timp ce piaţa asigurărilor a fost atât de bine supravegheată, încât s-a dus dracului. 60.000 de euro!? Pe lună!? Sunt firme care au sute de angajaţi şi care nu reuşesc să aibă acest profit într-un an, darămite într-o lună! 60.000 de euro!? Adică aproape 3 miliarde de lei vechi, pam-pam, bani de la fraierii de contribuabili, ştiţi, ăştia cu firimiturile, adică noi şi copiii noştri născuţi sau încă nenăscuţi, dar îndatoraţi deja de statul român. Dar, uite, parcă nu ne mai miră, parcă nu ne revoltă. Stăm liniştiţi cu televizoarele scurmând în ochii noştri, mai aruncăm din când în când câte-o sudalmă, mai înghiţim în sec câte-un scuipat, mai ne vărsăm oful la un pahar, dar, mai cu seamă, ne vedem de treaba noastră, spunându-ne poate că o fi băiat deştept ăla care încasează zeci de mii de euro de la stat, în fiecare lună. Ăla care sifonează banii de la Consiliul Judeţean ori de la Primărie direct în buzunarul firmei sale ori în firmele prietenilor, firme de construcţii, de deszăpeziri şi de ce-o mai fi nevoie. Sau ăla care închiriază pe doi lei bucăţi din malul Dunării.
Însă nu ne-om sătura şi noi vreodată să stăm aşa, ca fraierii, să ne mănânce toţi nepricopsiţii din traistă? Nu ne-om sătura, mă? Nu ne-om sătura de hoţi, de mincinoşi, de plagiatori şi de smintiţi? N-om pune şi noi mâna pe vreo bucată de granit scoasă din maidan şi-om strânge-o între degete ca pe un bulgăre de plastilină?
De-un sfert de veac le-am ascultat parcă toate minciunile, toate prostiile. Au guvernat în toate poziţiile şi-n toate combinaţiile. Când sunt prinşi cu vreo treabă nasoală, votează singuri să nu meargă în arest. Când li se apropie funia de par, zic că judecătorii, că ANI, că DNA nu-s bune şi fac tot ce le trece prin cap să distrugă orice urmă de justiţie. Păi, nu ne-om sătura şi noi vreodată să stăm aşa, ca fraierii în timp ce ăştia fac totul harcea-parcea? Pe timpul nostru, pe banii noştri, pe viitorul nostru, pe viaţa noastră?
N-om arunca şi noi cu plastilină?
