Ambele declaraţii aparţin premierului Victor Ponta, ambele au fost făcute în spaţiul public, în totală cunoştinţă de cauză, cu singura diferenţă că prima datează din 19 februarie 2013, iar a doua din 15 septembrie 2015.
Doar lăsate una lângă alta, cele două declaraţii reprezintă dovada elocventă a unei noi minciuni lansate cu nonşalanţă de actualul prim-ministru al României. Una în plus, ce mai contează? Ar trebui să conteze, pentru că genul acesta de promisiuni nerespectate, călcate cu atâta uşurinţă în picioare, arată caracterul celui care este atât premierul Victor Ponta, cât şi omul Victor Ponta. Mai ales că, trei luni mai târziu de la prima declaraţie, întrebat dacă îşi ţine promisiunea, acelaşi premier declara hotărât, aruncând cu vorbe mari: „Normal că mi-o menţin şi întrebaţi-l pe Dan Şova (ministru responsabil cu marile proiecte de infrastructură pe atunci - n.a) de câte ori pe zi discut cu el despre această autostradă, aducându-i aminte că mi-am asumat o mare responsabilitate (...) Eu vreau să vă spun un lucru: cred că miza nu este până la urmă la ce mai candidez eu în 2016. Miza este de a demonstra că în România putem face 50 de kilometri de autostradă, într-adevăr în zona cea mai circulată din România, pentru că toată lumea vorbeşte despre autostrăzi şi nimeni nu a reuşit să le facă. Toată lumea ne-a spus - şi întrebaţi-l şi pe Dan Şova - cum nu se pot face autostrăzi, or, eu şi cu el - acum, uite, suntem doi care vrem să demonstrăm că se pot face - şi e un pariu uriaş, extrem de uriaş".
Uite că pariul "extrem de uriaş" a fost pierdut de Ponta, dar el nu plăteşte deloc pentru asta. A demonstrat doar că, precum „toată lumea", nici el şi nici guvernul său nu pot face autostrăzi.
Şi dacă el declara că are un fix cu autostrada Comarnic - Braşov, daţi-mi şi mie voie să am un fix cu această lipsă de verticalitate şi de responsabilitate a celui aflat în fruntea celor care ne guvernează. Cu atât mai mult cu cât construirea autostrăzii, despre care se vorbeşte de mai bine de 10 ani, depindea exclusiv de Guvernul României. Nimeni şi nimic nu l-a împiedicat pe Ponta să-şi ţină cuvântul dat. Nu neapărat pe acela referitor la renunţarea la candidatură, ci pe cel legat de realizarea propriu-zisă a respectivei autostrăzi.
Prin urmare, în 2016, în noiembrie, Ponta va fi cu siguranţă din nou deputat - alegerile urmând a avea loc la grămadă, pe liste, nu uninominal - şi tot cu siguranţă nu vom avea nici autostradă între Comarnic şi Braşov, nefiind demarat nimic concret în legătură cu aceasta.
Astfel, el câştigă garantat (asta doar dacă nu cumva până atunci îi strică planurile de odihnă DNA şi Justiţia), iar noi pierdem de două ori. Şi e doar unul dintre pariurile pierdute de Ponta - şi, din păcate, nu e doar cazul său - şi plătite, de fapt, de România.
