Tăcerea politicienilor români pe acest subiect e de rău augur. Ea trădează dacă nu complicitate cu regimul antidemocratic de la Kiev, atunci nepăsare, incompetenţă şi lipsă de înţelegere a intereselor naţionale. Fiindcă ceea ce se petrece în Ucraina, reprimarea în forţă a manifestanţilor proeuropeni, va avea consecinţe în toată Europa şi mai cu seamă în România şi Republica Moldova. Politica externă a Rusiei a intrat într-o nouă eră, iar visele imperialiste ale lui Putin devin coşmaruri pentru democraţiile fragede din estul Europei.
Şi fiindcă vorbeam de complicitate, ar fi bine să ţinem seama la fandările din ce în ce mai ostentative pe care Victor Ponta le face către est. Au fost revoltătoare de la început discursurile antieuropene ale gherilei USL, atunci când liderii occidentali au avertizat România după lovitura de stat parlamentară din 2012, dar ura inoculată sistematic faţă de Traian Băsescu a înecat orice urmă de luciditate a electoratului român. A fost revoltător festivismul cu care a fost primit premierul Chinei în urmă cu câteva luni şi mai ales gestul simbol al autorităţilor române de a înlocui steagul UE cu cel al Chinei. Şi a fost cu adevărat strigător la cer faptul că premierul Victor Ponta s-a deplasat la deschiderea Jocurilor Olimpice de la Soci, în timp ce profesori de limbă română din Transnistria erau arestaţi de miliţia separatiştilor protejaţi de Putin. Iar asta în vreme ce parteneri europeni şi americani au refuzat să participe la olimpiada rusească. Şi mai ostentativă este decizia Guvernului Ponta de a încheia un acord cu compania chineză Huawei pentru o "cooperare strategică", în ciuda controverselor din jurul corporaţiei asiatice, acuzate de instituţii oficiale din SUA, Marea Britanie sau Canada de spionaj în favoarea autorităţilor chineze.
Ne aflăm, la fel ca locuitorii Ucrainei, în mijlocul unui maidan, doar că noi încă nu vedem ori ne facem că nu vedem felul în care o gaşcă de hoţi ce a pus mâna pe putere trădează interesele naţionale, virând către est doar pentru a scăpa de puşcărie. Poate ar fi cazul să deschidem ochii mai bine, înainte să ne vedem părinţii, copiii ori prietenii împuşcaţi într-un euromaidan bucureştean. Ucraina e la doi paşi.
