Un japonez a venit la Brăila. Şi a găsit aici toate oportuniţile de care are nevoie. A văzut avantajele şi vrea să rămână.
Da, e oficial! "Yazaki", unul dintre cei mai importanţi furnizori mondiali pentru industria auto, rămâne la Brăila. Fabrica prinde deja contur în Zona Liberă, urmând ca în a doua jumătate a anului viitor să înceapă efectiv producţia.
O veste bună, cum Brăila nu a mai primit de prea multă vreme. Un pas important pentru industria brăileană, decimată în ultimii 20 de ani. Şi da, oricât ar încerca cârcotaşii să ducă în derizoriu ideea aceasta, un succes al administraţiei locale, având în vedere că investitorul a avut de ales între Buzău, Brăila şi Galaţi. E drept, aşezarea strategică a oraşului nostru a contat, dar, întrebaţi gălăţenii, pe cine aruncă vina insuccesului?
Nu ştiu să vă spun dacă a avut vreun rol faptul că Gheorghe Bunea Stancu nu mai deţine puterea absolută. Poate e doar o coincidenţă că un mare investitor a venit imediat ce a plecat el. Sau poate nu, având în vedere câte legende urbane au circulat de-a lungul anilor pe seama modului în care i-a tratat "Tătuca" pe întreprinzătorii dispuşi să facă ceva în Brăila. Dar asta, din punctul meu de vedere, nu mai contează. Investitorul e deja aici, iar timpul ne va lămuri oricum dacă în toate legendele acestea a fost sau nu vreun sâmbure de adevăr. Ce e important, se vor investi 24 milioane de euro, iar peste 1.500 de brăileni şi-ar putea găsi în fabrica "Yazaki" un loc de muncă. Peste 1.500 de familii brăilene ar putea trăi pe propriile picioare, nu cu mâna întinsă la stat şi la administraţia locală. Doar un orb sau un cârcotaş n-ar vedea avantajele.
Sper doar să nu ne facem de toată bafta şi, în momentul în care vor începe angajările, să nu se găsească mână de lucru. Te poţi aştepta la orice, într-un oraş care ani la rând a încurajat nemunca. Dar aici ar trebui să intervină din nou administraţia locală. Pentru că, dacă Simionescu vrea cu adevărat ca succesul cu japonezii să fie deplin, e musai să mai ia la puricat listele acelea cu ajutoarele sociale.
Şi încă un aspect. Am văzut că s-a distribuit masiv în ultimele zile, pe reţelele de socializare, o dezvăluire a unui fost angajat "Yazaki" legate de ritmul epuizant de lucru din fabrica de la Ploieşti, despre salarii, despre sancţiuni. O serie de nemulţumiri, despre care, recunoaşte, au început în 2009, odată cu criza financiară.
Într-adevăr, e greu. Program, normă, teama de disponibilizări, reduceri de cheltuieli, ore suplimentare. Numai cine nu munceşte nu ştie cât de greu îţi păstrezi un serviciu, mai ales în anii aceştia de criză. Ştiu şi eu, şi tu, şi femeile din fabricile de confecţii, şi salariaţii de la supermarket-uri, şi muncitorii din uzine, practic orice angajat din sistemul privat, sau de la stat, dacă nu are un spate. Ştiu foarte bine şi românii care muncesc în străinătate, chiar şi occidentalii. Munca peste program, epuizarea, stresul, nemulţumirile legate de salariu, da, sunt realităţi cu care se confruntă majoritatea celor care au o slujbă. Ideea e ca eforturile acestea, pe care din diferite motive le accepţi, să nu se transforme în abuzuri. Iar atunci când e aşa, să ai curajul să reclami. De aceea există sindicate, de aceea există ITM. A munci nu trebuie să fie sinomim cu sclav. Categoric.
Dar cred că am ajuns deja prea departe. Temerile acestea mi se par complet nejustificate la acest moment. Dacă o să ne tot agăţăm aşa de povestea drobului de sare, o să murim săraci, dar odihniţi.
Să fim realişti, afacerea aceasta este o oportunitate imensă pe care Brăila n-a mai avut-o de ani de zile. Să n-o irosim cu "prostia omenească". Japonezii ar putea scoate oraşul din letargie. Şi poate, după succesul lor, vor vedea şi alţii avantajele pe care le poate oferi Brăila.
