Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

UDMR-ul, autonomia şi regionalizarea

E absolut posibil să se încerce orice de către oricine. Pe de altă parte, e firească şi îngrijorarea românilor care văd că, de ani buni, UDMR este plasată nedezminţit la butoanele decizionale ale ţării. E de natura evidenţei faptul că UDMR a reuşit să se plaseze, invariabil, la putere. Dar întrebarea este: ce anume a permis acest lucru?
Răspunsul, extrem de simplu, este, de fapt, complicat. Sistemul electoral a permis acest lucru. Fenomenul care se petrece de ani buni este următorul: partide cu scor electoral mare rămân neputincioase în faţa nerealizării majorităţii parlamentare. Cele câteva procente necesare au fost realizate întotdeauna de UDMR. Iar de aici, totul devine de un umor negru: UDMR-ul este picătura care decide, concret, dacă o lege trece sau nu de Parlament. Un partid cu câteva procente la sută râde cu gura până la urechi de partide cu un electorat serios.
În aceste condiţii, perspectiva regionalizării devine un coşmar pentru UDMR, dar numai în cazul unei împărţiri care să-i dezavantajeze. Care este formula care le pune capac? Formula cu 8 judeţe. De ce? Pentru că Harghita şi Covasna vor intra în aceeaşi oală electorală cu Mureş, Braşov, Sibiu şi Alba. Ce înseamnă acest lucru? Diluarea până la indistinct a electoratului UDMR. Şi cum se va dilua acesta, veţi întreba, dacă suntem totuşi pe un sistem de vot proporţional, adică ceva-ceva tot prind şi ei? E iarăşi simplu de anticipat că maghiarii au clar în vedere introducerea votului majoritar. La baza votului majoritar stă următorul principiu: câştigătorul ia tot! Altfel spus, dacă în regiunea 7 Centru UDMR-ul va lua doar 49%, va rămâne cu buzele umflate. De aceea insistă ei pe regionalizarea cu 16 judeţe, adică pe entităţi mult mai mici, în care electoratul maghiar să sară absolut sigur de 50% pentru a le asigura locurile în Parlament.
Cam asta-i problema cu UDMR-ul şi de pe palierul politic al regionalizării trebuie analizat raportul celorlalte partide cu uniunea maghiară, indiferent de declaraţiile sfornăitoare ale politicienilor, care, în mod individual, nu urmăresc decât scopuri individuale.
Cât despre regionalizare, atât pot să spun: dacă aplicarea ei mă sperie, neaplicarea ei mă înspăimântă. Sau: dacă nu iei nicio hotărâre de teama unei nenorociri, cum poţi preîntâmpina nenorocirea?




Categorie articol: 

Comentarii