Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Suntem complici

După trei decenii de libertate şi de democraţie, România revine la nivelul anilor de comunism, când interesele ţării se confundă cu interesele de partid. Treptat- treptat, ne-am obişnuit să vedem în Liviu Dragnea conducătorul suprem, care face şi desface legi şi guverne şi să avem în sfatul ţării nişte miniştri incompetenţi, iar noi asistăm neputincioşi la distrugerea valorilor naţionale şi la parastasul limbii române.

Citeam undeva că în Parlamentul britanic, un ministru şi-a dat demisia pentru că a întârziat doar câteva minute la începutul sesiunii de interpelări şi nu a putut răspunde la o întrebare. Ei bine, acela era un lord, în adevăratul sens al cuvântului, iar în Parlamentul României noi nu vom avea niciodată aşa ceva... Avem în schimb tot felul de penali şi de penabili, avem miniştri care ies în faţa presei şi nu ştiu să lege două cuvinte, motivând că au emoţii, avem în fruntea Educaţiei şi Culturii miniştri gen “genunche” sau”pamblică”. În perioada 1897-1910, ministrul Educaţiei din România avea studii universitare la Universitatea Sorbona din Paris şi era licenţiat în matematică şi fizică, fără copy-paste.

Acum, ca niciodată în istoria postdecembristă, Guvernul României a devenit o cloacă de impostori, o adunătură de semianalfabeţi, iar imaginea cabinetului Dăncilă nu este altceva decât un tablou de familie în jurul intereselor lui Dragnea.

Sincer vorbind, chiar ne merităm soarta. Chiar merităm ridicarea imposturii, a hoţiei şi a incompetenţei la rang de virtute. Noi suntem şi rămânem mioritici, nu ştim altceva decât să ne văicărim şi să ne lamentăm, ne plac trandafirii şi ne place să trăim ca proştii, sub dictatură şi sub bocancii tătucului teleormănean. Ne punem unghia în gât că nu ne-am născut la Videle şi nu am crescut pe aceeaşi scară cu ministresele actualului cabinet şi că nu facem parte din haremul lui Dragnea.

Copiii sau nepoţii noştri continuă să fie prelungirea acelei generaţii de sacrificiu care a visat în decembrie 1989 să schimbe ceva în ţara asta.

Dar nu, noi nu am schimbat nimic. Am înlocuit o dictatură cu alta, am înlocuit bunul-simţ cu minciuna şi cu hoţia, am urcat pe scaunul Puterii tot felul de specimene care nu au urmărit decât propriile interese.

Ne-am bucurat că avem libertatea de a ieşi în stradă ca să ne manifestăm nemulţumirile şi să urlăm, tot ca proştii, “ieşi afară, javră ordinară” sau tot felul de alte lozinci sau aberaţii, în timp ce “javrele” îşi vedeau în continuare de treburile lor şi buchiseau legi în crucea nopţii.

Trăim în lumi paralele, într-un stat rupt de realitate şi suntem marionetele manevrate de nişte conducători imbecili, care nu au nicio legătură cu interesele acestei ţări şi cu bruma de demnitate care a mai rămas în acest popor.

Pentru ei, important este să ajungă în Copacul Puterii şi să rămână agăţaţi acolo, precum maimuţele, cât mai mult timp. Din când în când, atunci când, din întâmplare, mai apare câte un personaj ieşit din tiparele lor şi încearcă să se agaţe de câte o creangă, îl schimbă după chipul şi asemănarea lor sau, îl calcă pe creştet şi îi dau brânci să se rostogolească în mocirla din care a ieşit.

Prin Guvernul Dăncilă, Dragnea şi-a atins scopul şi şi-a consolidat autoritatea. Arendaşii lui din întreaga ţară, prin pârghiile actualului guvern,  vor stoarce de la români şi ultima picătură de demnitate şi îi vor aduce la sapă de lemn.

Noi nu suntem altceva decât martori la decăderea acestei ţări, martori la jocurile subterane sau de suprafaţă ale unui regim oligarhic. Cu alte cuvinte, suntem complici, părtaşi la distrugerea limbii şi a poporului român; iar complicitatea noastră va fi plătită scump atât de noi, dar şi de generaţiile viitoare, care ne vor judeca.




Categorie articol: 

Comentarii