Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Sindromul "Salam cu soia"

"De ce in cazul lui Tariceanu nu s-a facut la fel de mult tam-tam ca atunci cind presedintele Basescu a decis sa se opereze in strainatate?" - s-au intrebat citiva ziaristi pe la toc-sourile la care nu sa uita nimeni. Daca ar fi sa dam in mintea acestor jurnalisti, presa si toata opinia publica trebuia sa iasa in strada si sa ceara demisia Guvernului, pentru ca inca un demnitar de rang inalt s-a lepadat de Romania. Ar fi cazul ca la intoarcerea din Franta, dupa operatia suferita la genunchi, sa mergem pe aeroport sa-l luam cu "Huooo!" pe Tariceanu. In primul rind, cazul "Tariceanu" este diferit de cazul "Basescu". Sa ne aducem aminte ca, in stilu-i caracteristic, presedintele a spus ca vrea sa-si trateze hernia in tara, pentru ca are incredere in specialistii romani etc. E, si cind toti reporterii asteptau ca Basescu sa fie bagat in operatie la Spitalul Universitar, tara a aflat ca s-a schimbat modificarea: pleaca pe sest la Viena, la o clinica particulara. Nu ma dau in vint dupa Tariceanu, dar macar el nu a dat bir cu fugitii. Din vara, de cind a cazut de pe motocicleta, el a urmat un tratament de recuperare la genunchi, a stat in gips si a facut tot felul de radiografii. Initial, a refuzat sa se opereze, crezind ca va duce boala pe picioare. S-a inselat. Meniscul sting a luat-o razna, infectia a prins cheag, asa ca singura solutie era bisturiul. Bun, dar de ce nu s-a operat in Romania? - se intreaba unii acum. Normal ca nu toata lumea are bani sa se opereze in Austria, Franta sau SUA, asa cum nu toata lumea isi permite o vila cu doua etaje, sase camere si trei bai sau un concediu in Bahamas. Nu toata lumea cistiga 2.000 de euro pe luna si nu toata lumea isi permite sa mearga la cumparaturi la Milano. Astia care isi permit sint putini, iar restul lumii asteapta cu infrigurare salariul, in primul rind pentru a-si achita datoriile facute de la ultima leafa. Asa este in toate democratiile civilizate.Tariceanu isi permite. Si isi permite inainte de a fi uns premier. A ales sa se opereze in strainatate, pentru ca boala se agravase si nu putea risca sa ramina intr-un picior. Lumea insa inca mai reactioneaza ca in vremurile demult apuse. Cit i-am injurat pe aia care nu au mincat salam cu soia alaturi de noi, care nu stiau ce inseamna sa ti se taie curentul la ora 8 seara, sa iei piine pe cartela etc. Dupa revolutie, i-am acuzat pe fotbalisti ca pleaca in strainatate sa joace pe bani multi, in loc sa stea in tara si sa evolueze in continuare la cluburile romanesti, care i-au crescut si le-au netezit o cariera. Asta ne consoleaza pe noi, romanii: sa mai sufere si altii alaturi de noi. Sa stam cu totii in aceeasi troaca si sa ne plingem unii altora de mila. Da, dar macar ne laudam apoi ca nu am plecat nicaieri, ca am rezistat in mizerie, cersind poate si o medalie sau macar un titlu de glorie. Daca noi nu putem sa facem ceva pentru binele nostru, atunci nimeni sa nu faca pentru a se salva. Altfel, il consideram tradator si il punem la stilpul infamiei. Nu-mi aduc aminte ca Tariceanu sa fi afirmat ca el nu va pleca nici in ruptul capului sa se opereze in strainatate. Cu toate astea, le dau dreptate celor care afirma ca premierul ar trebui judecat pentru faptul ca a "dezertat" la clinica aia din Franta. Deci trebuia sa stea aici, sa inghita in sec si sa ramina schiop. Intr-adevar, aveam un Tariceanu amputat, dar macar ne convingea ca este un bun roman. Sa-ti fie rusine, domnule Tariceanu, ai dezamagit o tara intreaga! De-mi-sia, de-mi-sia!




Categorie articol: 

Comentarii