Astăzi, îi sărbătorim pe Sfinții Cuvioși Simeon și Ioan Stâlpnicul. De asemenea, îl prăznuim pe Sfântul Prooroc Iezechiel și pe Sfinții Cuvioși Rafail și Partenie de la Mănăstirea Agapia.
Sfântul Prooroc Iezechiel, despre care se vorbește în Vechiul Testament, a fost fiul lui Buzi, preot în cetatea Sarira. A fost luat captiv în Babilon, pe vremea regelui Nabucodonosor și a fost contemporan cu proorocul Ieremia. Iezechiel, însă, proorocea și învăța poporul lui Israel luat rob în Babilon, spre deosebire de Ieremia, care învăța poporul evreu și prorocea la Ierusalim.
Ajuns rob în Babilon, Iezechiel a avut parte de minunate descoperiri dumnezeiești. La râul Chebar, a văzut cerurile deschizându-se, un nor mare și un val de foc care răspândea în toate părțile raze strălucitoare. Iar în mijlocul focului, strălucind ca un metal în văpaie, a văzut “ceva ca patru fiare, a căror înfățișare semăna cu chipul omenesc. Toate patru aveau câte o față de om înainte, toate patru aveau câte o față de leu la dreapta, toate patru aveau câte o față de bou la stânga și toate patru mai aveau și câte o față de vultur la spate” (Iezechiel 1: 4-5, 10). Fața de om arată pe Hristos întrupat în chip de om; fața de leu arată dumnezeirea Lui; fața de bou (taur) arată jertfa Lui, iar fața de vultur arată învierea și înălțarea Lui.
Într-o altă vedenie, Proorocul Iezechiel a văzut învierea morților. El a văzut, aievea, o vale plină de oase uscate, asupra cărora a pogorât Duhul Lui Dumnezeu. Iar oasele s-au trezit la viață și s-au ridicat pe picioarele lor. Proorocul a mai văzut, în duh, cumplita distrugere a Ierusalimului, când mânia Lui Dumnezeu i-a ucis pe toți afară de aceia însemnați cu litera grecească “Tau”, care corespunde literei T și care simbolizează Crucea.
