Am reluat o mai veche rubrică, cea dedicată sfinţilor creştini ordodocşi, pentru a ne fi pildă nouă celor care, de prea multe griji şi ispite, uităm că, fără ajutorul şi întărirea Lui Dumnezeu, nu putem răzbate în viaţă. Nădăjduim, de asemenea, să prezentăm pe înţelesul tuturor vieţile celor care, în urmă cu secole, şi-au vărsat sângele mărturisindu-L fără frică pe Hristos, Mântuitorul nostru, Care mai presus de orice a pătimit, a murit şi a înviat pentru izbăvirea noastră.
Mucenicul lui Hristos Mamant a pătimit pe vremea împăratului Aurelian. A trăit în Paflagonia şi a avut părinţi însemnaţi: tatăl Teodot şi mama Rufina erau din neam de patricieni, străluciţi prin dreapta credinţă. Mărturisindu-şi credinţa, ei au fost duşi în Cezareea Capadochiei. Teodot a trecut la Domnul în temniţă, iar Rufina şi-a urmat soţul, însă mai înainte a născut un prunc, pe Mamant. Crescut de o femeie credincioasă, Amia, Mamant i-a întrecut pe toţi în isteţime, învăţându-i pe cei de o vârstă cu el să-l cunoască pe Hristos.
Rămas orfan şi de-a doua mamă, la vârsta de 15 ani, Mamant a fost pârât dregătorului. A fost dus în capiştea zeului Serapid, să se închine idolilor. Mai apoi, a fost trimis înaintea împăratului, care i-a promis bogăţii şi slavă, dar Mamant, un copil, a refuzat toate. "Să ştii că facerile tale de bine făgăduite mie, darurile şi cinstea, mi-ar fi grele chinuri, dacă le-aş iubi pe ele în locul lui Hristos", a spus mucenicul. Mâniindu-se împăratul, a pus să fie bătut, ars şi ucis cu pietre, însă Dumnezeu l-a păzit de fiecare dată. A fost apoi aruncat în mare, însă Domnul a poruncit îngerilor Săi să-l păzească. După alte multe minuni pe care le-a făcut Dumnezeu cu Mamant, dregătorul a poruncit să fie ucis cu pietre; un păgân l-a străpuns cu o suliţă în pântece pe mucenic, iar acesta s-a dus într-o peşteră, unde şi-a dat duhul.
