Vechiul Testament a fost tradus din limba ebraică în limba greacă de 70 de înţelepţi, din porunca lui Ptolomeu, regele Egiptului. Potrivit Tradiţiei, printre aceştia s-a numărat şi Sfântul şi Dreptul Simeon. În momentul în care a ajuns la textul din Isaia 7,14: “Iată fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu”, a înlocuit cuvântul “fecioara” cu “femeie”, gândind că nu este posibil ca o fecioară să nască. Pentru necredinţa sa, Dumnezeu i-a făgăduit că nu o să moară până nu va vedea pe Mesia născut din Fecioară (Luca 2, 25-26). La 40 de zile de la naşterea lui Hristos, se împlineşte făgăduinţa făcuta de Dumnezeu, căci Sfântul şi Dreptul Simeon, îndemnat de Duhul Sfânt, va lua în braţe pe Cel născut din Fecioară şi va spune: “Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace, că văzură ochii mei mântuirea Ta”. “Acum slobozeşte” înseamnă acum am înţeles că s-a împlinit ceea ce s-a făgăduit. Această rugăciune “Acum slobozeşte”, este rostită de noi, la fiecare slujbă a Vecerniei, adică la începutul unei zile liturgice.
