Seara a început cu defilarea tuturor celor 23 de concurenţi. 15 dintre ei au primit diplome de participare şi un obiect de artă din partea Centrului de Creaţie, care, după cum a spus preşedintele CJ Gheorghe Bunea Stancu, să le amintească de Brăila şi de festival. În final, au mai rămas opt concurenţi, însă până la anunţarea premiilor, a fost chemată în scenă Nico. Ea a susţinut un recital de 30 de minute, după care amfitrionul, Octavian Ursulescu, a chemat pe scenă diferite personalităţi care au anunţat primii patru laureaţi: premiul Uniunii Compozitorilor din România, 400 de euro, l-a primit Dalma Kovacs. Cele trei menţiuni, în valoare de 500 de euro fiecare, au fost obţinute de: Maria Lorena Muntenaş din Focşani, Andreea Cristina Stroe de la Râmnicu Sărat şi Alin Ignat de la Alba Iulia, el fiind votat şi de cei mai mulţi spectatori, astfel că a primit şi Premiul de popularitate, un DVD player.
Apoi, a intrat în scenă Marcel Pavel, care, după câteva melodii, a invitat-o pe Nico să cânte, pentru prima dată împreună. Momente de neuitat, voci bune, puternice, sensibile, care au emoţionat întreaga sală. În final, au fost anunţate şi premiile mari: Premiul III, 1.500 de euro, Marius Bălan din Piteşti, care se pregăteşte cu maestrul brăilean Ionel Voineag, Premiul II, 2.000 de euro, Alina Eremia din Buftea, care se pregăteşte cu Cornel Fugaru, iar Premiul I, 2500 de euro, Melanie Rene din Elveţia, care se pregăteşte cu profesoara Elaine Dambre. Marele Premiu l-a primit Pavel Alexandru Parfeni din Republica Moldova. După festivitatea de premiere, când reprezentantul "Plus" a înmânat cheile maşinii Volkswagen Passat, de culoare neagră, lui Pavel Parfeni, a urmat un alt adevărat spectacol, cel de artificii.
Juriul a fost format din: prof. Lucian Macedon şi Laurenţiu Constantin din Brăila, compozitorul Andrei Kerestely, impresarul Aris Kalimeris - Grecia, poeta Andreea Andrei, fiica lui George Grigoriu, prof. univ. dr. Anton Şuteu, producătoarea Eliane Dambre - Elveţia, reprezentantul Radio România Titus Andrei, producătorul Fausto Cuoghi - Italia. Despre concurenţi şi ce ar trebui ei să facă pentru a putea să-şi construiască o carieră am discutat cu preşedintele juriului, compozitorul Anton Şuteu şi membrii europeni ai juriului: Fausto Cuoghi, Elaine Dambre şi Aris Kalimeris. Evenimentul a fost organizat de Centrul de Creaţie şi Consiliul Judeţean. În ediţia de astăzi vă prezentăm interviul în exclusivitate cu preşedintele juriului, celelalte trei interviuri urmând a fi publicate în ediţia de mâine a cotidianului nostru.
Marele Premiu, automobilul Volkswagen, în valoare de aproape 20.000 de euro, a fost câştigat de tânărul din Republica Moldova, Pavel Alexandru Parfeni, în vârstă de 22 de ani. Părinţii săi sunt muzicieni. Mama este pianistă, iar tatăl lăutar. Cântă de când se ştie şi niciodată nu şi-a dorit să facă altceva decât muzică. A urmat şcoala de muzică din Orhei, secţia pian, apoi Colegiul de Muzică, secţia Jazz, la Tiraspol. A studiat cu profesorii Liviu Ştirbu şi Victor Zilenschi. Numele său este deja cunoscut în Republica Moldova, mai ales că la selecţia din acest an pentru Eurovision a obţinut locul III. Are deja câteva CD-uri înregistrate, cu muzică house. A câştigat aproape toate festivalurile de muzică uşoară de la el din ţară şi a venit la Brăila cu gândul să ia maşina. La finalul festivalului, marele câştigător a acordat un interviu ziarului "Obiectiv".
- Ai studiat jazz, ai cântat aici muzică uşoară şi ai scos CD-uri cu muzică house. Care gen îţi place?
- Cânt stiluri diferite. Am încercat şi un gen comercial şi merge.
- Crezi că Premiul de aici te va ajuta în carieră?
- Eu cred că îmi va deschide nişte uşi în România, mai ales că este unul dintre cele mai bune festivaluri din ţară. Intenţionez să mă mut aici şi sper să stabilesc contacte care îmi vor folosi în carieră.
- Ai carnet?
- Am, dar nu am multă experienţă, pentru că doar ce l-am luat în martie. Am visat să câştig Marele Premiu şi am reuşit. Când merg la orice concurs, merg să câştig. Deşi se spune că este important să participi, nu neapărat să câştigi, eu, ca artist, merg întotdeauna la concursuri ca să câştig.
- Ai mai fost la alte festivaluri?
- Da, am fost la toate din Republica Moldova şi am câştigat. E bine când cariera ta începe cu festivaluri puternice. Am în plan să scot un CD, să vedem ce va ieşi.
Preşedintele juriului Festivalului Internaţional de Muzică Uşoară "George Grigoriu" este prof. univ. dr. Anton Şuteu, un compozitor foarte cunoscut şi apreciat, cadru didactic la Universitatea de Muzică. El a apreciat că această ediţie a fost cea mai valoroasă dintre cele de până acum, însă mulţi concurenţi au păcătuit prin a-şi forţa vocile.
- Această ediţie a fost foarte puternică şi avem probleme pentru că este dificil să nu faci nedreptăţi. Premiile sunt numărate şi trebuie să alegem. Datorită faptului că ei sunt încă tineri vor să arate că au voce. Asta înseamnă că forţează foarte mult vocea, uită că se mai cântă şi piano, şi mezzoforte. Rămân în forte şi urlă. A urla nu înseamnă a cânta şi dacă urli nu demonstrezi că ai voce. Nu volumul vocii ne interesează, ci calitatea vocii.
- Ce înseamnă voce de calitate?
- Un timbru cât mai personal, specific. Gândiţi-vă la Nat King Cole, Celentano. Când îi auzi, îi identifici imediat. Din acest punct de vedere, la festival aveai impresia că asculţi cam aceeaşi voce. Toţi forţau, ajungeau să urle, să strige. Sunt momente când e nevoie de forte, dar acest cântat în forte trebuie atins cu grijă şi nu trebuie abuzat de el. A demonstra că ai voce înseamnă a avea o interpretare nuanţată.
- În fiecare an există o voce foarte bună, însă după ceva timp nu se mai aude nimic despre persoana respectivă.
- Aşa e în România. În fiecare an ne propunem să facem ceva şi până la sfârşitul anului uităm ce ne-am propus. Aşa e din '90 încoace. Nu se duce la bun sfârşit nimic. Este un început extraordinar să iei aici un premiu, pentru că este un concurs prestigios, are deja un brand, dar nu ajunge. Ar trebui să vină aici producători, manageri, oameni de muzică, impresari care să preia tânărul respectiv şi să facă din el o mare vedetă.
- Şi are România asemenea impresari?
- Din păcate, România are mai mult samsari decât profesionişti în muzică. Îi prind pe copiii ăştia talentaţi şi frumoşi, trăiesc bine de pe seama lor şi pe urmă "îi aruncă". Nu le asigură un viitor onorabil şi normal.
- Ce ar fi de făcut?
- Ar trebui să ne schimbăm mentalitatea ca naţie.
- Asta e greu şi pe ei nu-i ajută acum cu nimic.
- E adevărat. Când ne vom schimba mentalitatea ca naţie, vor apărea şi manageri de calitate. Am uitat să facem lucruri de calitate.
