Dacă până şi Aurel Simionescu, primarul municipiului, de regulă un politician tăcut, retras, prea diplomat şi nu de puţine ori timorat, a reacţionat dur la ideea venită de la Bucureşti, înseamnă că miza este una extrem de importantă. Şi nici nu are cum să nu fie aşa: primăriile ar trebui să cedeze sume uriaşe către ANAF, instituţie care nu doar că ar colecta taxele locale, dar le-ar vira autorităţilor locale atunci când la buget or fi suficienţi bani pentru asta. Or, se ştie, niciodată bugetul nu este suficient. Cu siguranţă, sumele strânse din taxele locale şi-ar găsi imediat alte destinaţii urgente, gen pensii şi salarii, astfel că primăriile din ţară ar deveni creditoare ale statului. Adică îşi vor mai vedea banii la Paştele Cailor.
Aleşii locali, însă, ar trebui să aibă mai des curajul de a spune NU la Bucureşti, mai ales că, spre deosebire de guvern ori de şefii partidelor, primarii, şefii de consilii judeţene şi consilierii chiar au în spate o legitimitate populară. Aceştia, spre deosebire de guvernanţi, chiar sunt aleşi de popor, nu numiţi pe criterii total subiective într-o funcţie.
Este cert că puţini politicieni îndrăznesc să spună NU. Ioan Rus, fostul ministru de Interne, a spus NU unui ordin prin care i se cerea să măsluiască listele electorale. A fost "demisionat" pentru asta, cum singur a explicat, chiar dacă principala sa temere era legată de bătrâneţe şi puşcărie, chestii care, asociate, nu sunt oricum de dorit. În mod cert, NU a spus şi judecătoarea Aspazia Cojocaru, numită la Curtea Constituţională de PSD, care - deşi a fost "împinsă" de ceilalţi colegi să scoată un cvorum de peste 50% ("Ne-am luptat şi noi cât am putut", declara judecătorul Ion Predescu, cel mai în vârstă membru al CCR, la 85 de ani ai săi, propus tot de PSD) - nu a făcut asta, fiind considerată acum de USL trădătoare. De ce? Doar pentru că, după cum singură a declarat, a ţinut cont de lege şi de Constituţie. Iar faptul că din patru judecători CCR numiţi acolo de USL unul a ieşit din linia partidului a însemnat, pentru premier şi preşedintele interimar de atunci, că decizia privind referendumul a fost ilegală. Dacă Aspazia Cojocaru ar fi votat pentru validare, CCR ar fi fost, desigur, un model de corectitudine şi legalitate.
Nu ar fi rău ca în politica românească să avem mai mulţi astfel de "trădători", de oameni care să îndrăznească să nu asculte de şeful său - indiferent că este de la guvern, de la partid, de la Parchet - dar să respecte legea. Chiar şi în contextul în care puşcăria ar fi singurul "bau-bau" ce-l determină să facă asta.
