• după ce, în 1884, Timişoara devenise primul oraş din Europa iluminat cu electricitate, brăilenii au apelat la firma “Siemens” pentru construirea unei centrale termoelectrice în Docuri • investiţia a costat aproape 122.000 lei aur • centrala a alimentat lămpile electrice cu arc “Siemens” din Portul Brăilei, Grădina Publică şi Gara CFR • prima reşedinţă particulară iluminată cu electricitate, la 1900, a fost Casa Matzoukis, de pe strada Oituz, proprietatea armatorului Ianis Matzoukis
Devenit cel mai bogat oraş al Regatului României, Brăila avea să ţină pasul cu cele mai noi descoperiri ştiinţifice şi să cunoască o dezvoltare edilitară fără precedent. La şapte ani de la inventarea sa, de către Graham Bell, aveam telefon (1883), iar la 1891 aveam canalizare şi apă filtrată. Totodată, în anul 1893, Brăila avea instalată prima centrală termoelectrică şi primele lămpi cu arc “Siemens” care luminau Portul şi Docurile (pe o distanţă de 2,5 kilometri), Grădina Publică şi Gara CFR. Acest lucru se întâmpla la 13 ani de la punerea în funcţiune a primei instalaţii experimentale de acest fel, datorate inventatorului american Thomas Edison. La scurt timp, Brăila avea iluminat stradal şi tramvai electric (1900).
Regele Carol I a participat la deschiderea uzinei
Până în prima jumătate a secolului XIX, iluminatul se făcea, spun arhivele, cu felinare în care ardeau opaiţele cu seu şi lumânări. Mai apoi, la 1858, iluminatul public era asigurat de cele 283 de lămpi cu petrol introduse în felinare, precum şi în “baloane de Boemia” ce atârnau de stâlpi de bronz lucraţi artistic şi aşezaţi pe toate străzile Brăilei. Potrivit arhiviştilor brăileni, la un an după ce Timişoara devine primul oraş din Europa iluminat cu electricitate (1884), brăilenii fac demersuri pentru a introduce noua invenţie. Totodată, “din anul 1885, Primăria Brăilei poartă o intensă corespondenţă cu firme de prestigiu din Germania, Franţa, Marea Britanie, Austria, Elveţia şi Italia, pentru concesionarea lucrărilor de electrificare a urbei. În anul 1890 se face un experiment finanţat de primărie, realizat de firma “Siemens-Halske” din Viena. Din raportul comisiei urbanistice, rezultă că “este posibil d-a se ilumina prin electricitate principalele strade ale oraşului, prin lămpi cu arc, la o depărtare de 100 m una de alta”.
În anul 1892, Serviciul Hidraulic a încheiat contractul cu “Siemens” (în locul primăriei, care analiza o altă propunere – iluminatul public cu hidrogen), pentru iluminarea cu electricitate a Portului Brăilei. În schimbul sumei de 121.890 lei aur, “Siemens” se obliga să construiască în Docuri o uzină electrică ce dispunea de o maşină cu aburi “Westinghouse”, de 50 CP, un cazan de forţă cu o suprafaţă de încălzire de 85 mp (de 11,3 tone), dinamuri, electromotoare, pompe centrifige, cabluri subterane şi un coş de fum înalt de 20 de metri. Corpurile de iluminat erau cu arc voltaic, fiecare cu o putere între 1.000 şi 2.000 de lumânări (etalonul de măsură de la acea vreme). Un an mai târziu, când centrala începe să funcţioneze, instalaţiile moderne sunt vizitate de însuşi şeful statului, M.S. Regele Carol I.
Documentele precizează că, la acea dată, cu 60 de becuri introduse în globuri de protecţie, ancorate pe stâlpi metalici, se asigura iluminarea cheiului şi Portului Brăilei pe o distanţă de 2,5 km. A fost amenajat şi un far de lemn de 15 metri înălţime, pentru a facilita intrarea vapoarelor în port (având în vârf o platformă cu trei lămpi electrice şi oglinzi reflectorizante). Uzina electrică deservea, de asemenea, mai multe pompe de desecări, elevatoare şi macarale din port.
Un an mai târziu, în anul 1894, a fost instalată a doua centrală electrică la Brăila, de data aceasta la Moara Millas, pentru iluminarea întreprinderii şi alimentarea utilajelor. În baza protocolului încheiat, în anul 1895, între Primăria Brăilei şi Serviciul Hidraulic, au fost instalate lămpi electrice Siemens în Grădina Publică, alimentate cu energie din centrala din port. Mai apoi, a fost introdus iluminatul electric în Gara Brăila.
Pentru iluminarea întregului oraş, la 1900, Primăria Brăilei a încheiat contract cu firma “Hellios Electricitats – Aktien Gesellschaft” din Koln, Germania, care realizase, deja, reţeaua de tramvai a oraşului. În septembrie 1905, au început operaţiunile de branşament pentru instituţii publice, întreprinderi şi consumatori particulari. Documentele de arhivă spun că baza energetică a uzinei “Hellios” era asigurată de o maşină cu aburi “Compound”, de 300 CP, şi un motor “Diesel”, de 250 CP, cu utilizare de păcură. Totodată, reţeaua de tramvai a urbei era alimentată de o uzină electrică proprie. Cât despre întâia centrală electrică, cea din Docuri, aceasta a continuat să funcţioneze până la jumătatatea secolului XX.
Brăila se situează, astfel, în avangarda oraşelor europene care au introdus iluminatul electric, încă de la 1893, la numai 13 ani de la experimentul lui Edison şi la 14 ani de la inventarea becului cu incandescenţă.
