Sfântul Cuvios Ioan Casian Romanul s-a născut în jurul anului 360 d.H., fiind considerat întemeietorul monahismului în Apusul Europei. Prietenul său, Sfântul Cuvios Gherman, s-a născut în jurul anului 368. Cei mai mulţi istorici bisericeşti consideră, pe bună dreptate, că sfinţii sunt originari din provincia romană Scitia Minor, Dobrogea de astăzi. Casian şi Gherman s-au dedicat vieţii monahale încă din tinereţe, mergând la o mănăstire din Betleemul Iuideei. În preajma anului 385, cei doi sfinţi au mers în Egipt pentru a cunoaşte îndeaproape vieţuirea părinţilor din pustiu. În anul 400, au purces la Constantinopol, unde era patriarh Sfântul Ioan Gură de Aur, care l-a hirotonit diacon pe Sfântul Ioan, iar pe Sfântul Gherman l-a hirotonit preot.
În jurul anului 405, cei doi sfinţi au mers la Roma, încercând să-i ia apărarea Sfântului Ioan Gură de Aur care, cu un an înainte, fusese scos din scaun şi exilat pe nedrept. Sfântul Gherman a trecut la cele veşnice la Roma. În anul 415, Sfântul Ioan Casian s-a stabilit în cetatea Marsilia şi a fost hirotonit preot. A întemeiat două mănăstiri, una de călugări (cu hramul "Sfântul Victor") şi alta de călugăriţe şi a redactat două scrieri patristice importante: "Convorbiri cu părinţii pustiei" şi "Aşezămintele vieţii de obşte a călugărilor". Sfântul Ioan Casian a murit la Marsilia, în anul 435.
