Mai apoi, Sfântul Daniil a plecat din mănăstire şi s-a sălăşluit într-un templu păgân, părăsit, de la ţărmul Mării Negre. După o vreme, însă, a urcat pe un stâlp unde a rămas până la moartea sa, îndurând arşiţa, frigul şi atacurile demonilor. În jurul acelui stâlp s-a strâns, cu timpul, un mare număr de ucenici pe care Daniil i-a povăţuit prin pilda vieţii lui şi prin cuvânt.
Însuşi împăratul Leon cel Mare a venit la stâlpul Sfântului Daniil, fiind însoţit de oaspeţi din străinătate, principi şi aristocraţi cărora, arătându-le stâlpul, le-a mărturisit: "Iată cea mai scumpă comoară a împărăţiei mele!"
Sfântul Daniil şi-a prorocit ziua morţii. Iar în momentul trecerii sale la Domnul, ucenicii i-au văzut pe sfinţii îngeri, pe prooroci, apostoli şi mucenici deasupra stâlpului pe care vieţuise.
"Suindu-te pe stâlp, fericite, ai luminat lumea cu sfintele tale fapte şi ca o stea mult strălucitoare ai depărtat, părinte, întunericul înşelăciunii. Pentru aceasta, te rugam pe tine: luminează şi acum, în inimile robilor tăi, lumina cea neapusa a cunoştinţei" (Condacul Sfântului Cuvios Daniil Stâlpnicul).
